Teorema lui Almodovar

Situat între ficţiune şi autobiografie, Teorema lui Almodóvar este un roman baroc în care excentricitatea se intersectează cu teoriile matematice, dar şi o meditaţie asupra (im)posibilei adaptări la viaţă a unui individ devenit monstruos.

Desfigurat în urma unui accident, naratorul se întoarce puţin câte puţin la viaţă, renunţând la izolare şi explorând lumea pe care o respinsese.

Teorema lui Almodóvar este enunţată în prima parte a romanului: “E suficient să priveşti destul de mult timp pentru a transforma oroarea în frumuseţe.” Cele două priviri esenţiale în carte – prima, distantă, a lui Almodóvar, care intervine în existenţa naratorului, transformând-o într-un film, cea de-a doua, plină de pasiune, a Lisei, transsexualul de care Antoni se îndrăgosteşte, – îl fac pe acesta să înţeleagă că „în centrul vidului se află o altă sărbătoare“.