Mi-am plăcut mai mult Testamentele pentru că a avut mai multă acțiune și o perspectivă mai largă asupra Galaadului și a acelei societăți.
Avem 3 naratoare: pe Mătușa Lydia, pe Agnes și pe Daisy, 3 vieți diferite care se intersectează. Povestea fetelor din Galaad care nu erau învățate să scrie și să citească și erau măritate imediat cum aveau menstruație, de preferabil înainte să ajungă fete bătrâne - la 18 ani - , m-a terminat psihic.
Faptul că erau educate să fie soții și să dea naștere - nu erau oricum prea materne, aveau doici și sevitoare - lipsa drepturilor și mai ales greutatea primei generații de fete cresute în Galaad, o, Doamne!