Tinuturile joase

„În povestirile din volumul Ţinuturile joase Herta Müller descrie, în aparenţă, nu mai mult decât un sat. Un sat care conţine toate satele «şvăbeşti» din Banat. Satul acesta e privit din perspectiva unui copil. Fără intenţia declarată de a explora trecutul personal, Herta Müller readoptă percepţia copilului de odinioară. Notează privirile, gesturile, mişcarea, spaimele şi închipuirile copiilor, confruntându-le cu modul de a se comporta al adulţilor. Herta Müller scrie de parcă tocmai s-ar fi deşteptat într-o împărăţie a cruzimii... Autoarea revine repetat la o serie de evenimente apăsătoare, care totuşi nu miră şi nu indignează pe nimeni din acest univers rural. Copilul este singurul revoltat.“ (Fr.Chr. DELIUS)