Toate primaverile se numesc speranta

Ultimii patru ani au fost un labirint prin care m-am pierdut în căutarea unui sens nou pentru ce port în mine. Un timp de întuneric și lumină, alte poteci și-același cer tandru pe sub care am rătăcit, am iubit și-am zburat. În ultimii patru ani, toate certitudinile mele s-au făcut scrum și din resturile lor am fost nevoită să încheg o viață nouă.

În tot acest timp, poezia a fost mereu acolo. Prieten și martor, confesiune și formă. Dimensiunea mea primordială, plasa de salvare și calea.

După patru ani, într-un aprilie cu aer infuzat cu liliac și miros de pământ reavăn, îți las noul meu volum de poezii - Toate primăverile se numesc speranță. O bucată vie din definiția existenței mele. - Anca Dumitrescu