Ultrasentimente. Mieii primi. Fantana somnambula

Adrian Păunescu se hrănea sufleteşte cu mulţimi! Dar această propensiune nu era demagogică, ci expresia unei mari generozităţi; cercul sociabilităţii sale era nemăsurat, pentru el ceilalţi existau în absolut. Iar întinderea disponibilităţii sale omeneşti pare, retrospectiv, neverosimilă.

Glorios literar de tânăr, regăsindu-se peste ani aproape doborât de evoluţia unui destin complex, el îşi va regăsi, printr-un veritabil „asalt al maselor“, locul de poet de primă importanţă. - Ilie Constantin