Un cantec pentru Irene

În 1943, Irene Woodward își părăsește logodnicul abuziv din New York ca să se înroleze în echipele Crucii Roșii și să plece în Europa. În cursul instrucției se împrietenește rapid cu Dorothy Dunford, o vlăjgană din Midwest cu o prezență de spirit mușcătoare.

Împreună fac parte dintr-un grup feminin de elită poreclit Păpușelele cu Gogoșelele, care, deplasându-se cu niște camioane adaptate pe linia frontului, le oferă soldaților afecțiune camaraderească și gustul mâncării de acasă.

Cele două prietene descurcărețe se alătură trupelor aliate care debarcă în Franța. Perioada petrecută în Europa le va aduce foarte aproape de moarte, de la Bătălia din Ardeni până la eliberarea lagărului de la Buchenwald.

Datorită prieteniei sale cu Dorothy și poveștii de dragoste cu Hans, un temerar pilot de vânătoare american, Irene învață iarăși să aibă încredere în semeni. Cea mai fierbinte speranță a ei, tot mai fragilă cu fiecare zi, este ca toți trei să supraviețuiască nevătămați războiului.

Luis Alberto Urrea s-a inspirat din activitatea propriei sale mame pentru Crucea Roșie ca să relateze povestea uitată a eroinelor din cel de-Al Doilea Război Mondial. Oferind un portret emoționant al prieteniei și bravurii în împrejurări extrem de dificile, Un cântec pentru Irene demonstrează cu asupra de măsură că „talentul de povestitor al lui Urrea este excepțional“ (NPR).