Un drum lung pana jos

Will, un băiat de cincisprezece ani, a ascuns un pistol în betelia jeanșilor. Fratele lui, Shawn, tocmai a fost omorât. Iar Will știe regulile. Nu plânge. Nu turna. Răzbună-te. Într-acolo se îndreaptă Will acum, cu pistolul acela vârât în betelia de la spate a jeanșilor, pistolul care i-a aparținut fratelui său. Se suie în lift, la etajul șapte, furios. Știe după cine merge.

Sau nu? Liftul se oprește la etajul șase, unde urcă Buck. Will află că Buck e cel care i-a dat pistolul lui Shawn, înainte ca acesta să ajungă în mâinile lui. Buck îi spune lui Will să se asigure că pistolul e încărcat. Acela e momentul în care Will vede că lipsește un glonț. Și singurul care ar fi putut să tragă cu pistolul lui Shawn a fost chiar Shawn. Hm. Will nu știa că Shawn chiar FOLOSISE pistolul la un moment dat. Un „hm” și mai mare. BUCK A MURIT.

Dar Buck e în lift? Tocmai când Will încearcă să pună informațiile cap la cap, se deschide ușa de la următorul etaj. Acolo urcă o adolescentă, care flutură din mână pentru a alunga fumul de la țigara lui Buck cel Mort. Will nu o cunoaște, dar ea îl cunoștea. Îl cunoștea. Când aveau opt ani. Și gloanțe rătăcite își croiseră drum prin locul de joacă, iar Will încercase s-o acopere, dar ea fusese oricum nimerită, așa că ceea ce ea vrea să știe, la acea oprire de la etajul cinci, este asta: dacă Will, Will cel cu pistolul vârât în betelia de la spate a jeanșilor, RATEAZĂ?