Un pic prea aproape

Acum nouă ani, Weston Madigan m-a salvat. Am venit în Colorado fără bani, cu inima frântă și însărcinată, în căutarea unui nou început. Weston mi-a oferit un loc de muncă la stațiunea familiei lui, apoi a plecat a doua zi, iar de atunci nu s-a mai întors, nici măcar în vizită.

Acum dau peste Weston, care pregătește micul-dejun fără cămașă pe el – arătând nemaipomenit de bine la bustul gol – în bucătăria comună a duplexului pentru angajați în care locuiesc. Având în vedere șocul de pe chipurile noastre, nici el nu se aștepta probabil să aibă o colegă de apartament, darămite două.

Pilotul morocănos este acasă doar pentru a începe noua afacere cu elicoptere a familiei. Mă descurc să fiu colega lui temporară de apartament, nu? Pasiunea și atracția nu sunt imposibil de ignorat atunci când stabilești reguli de bază. În plus, chiar și cu minunații lui ochi căprui, tipul este un nor de furtună… Mă rog, asta până când fiica mea, Sutton, îl face să râdă, iar el îmi zâmbește. Apoi totul se schimbă. Iar inima mi-o ia la galop.