Arthur Schopenhauer (n. 22 februarie 1788, Gdańsk, Polonia-Lituania – d. 21 septembrie 1860, Frankfurt am Main, Confederația Germană) a fost un filozof german, cunoscut - mai ales - prin teoria sa asupra primatului „voinței” în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman. Este cel mai bine cunoscut pentru lucrarea sa din 1818 Lumea ca voință și reprezentare (extinsă în 1844), unde caracterizează lumea fenomenelor ca un produs al unei voințe metafizice oarbe și insațiabile. Construind la idealismul transcendental al lui Immanuel Kant, Schopenhauer a dezvoltat un sistem etic ateist, nonteist și metafizic, care respinge ideile contemporane ale idealismului german.[15] A fost printre primii gânditori din filozofia occidentală care a împărtășit și a afirmat aspecte semnificative ale filozofiei asiatice, ca asceza și noțiunea de lume ca aspect. Opera sa a fost descrisă ca o manifestare exemplară a pesimismului filosofic.