Zile birmaneze

Exista autori pe care posteritatea ii descopera cand vocea lor estetica a ajuns sa se fi impus definitiv, eclipsand inceputurile. Inainte de a deveni moralist global, Orwell a fost Eric Arthur Blair, un britanic de nouasprezece ani care, parasind confortul social al metropolei, s-a inrolat in Indian Imperial Police si a fost trimis in Birmania coloniala.

Din aceasta experienta – un amestec de alienare si trezire morala – se va naste, peste un deceniu, in 1934, primul sau roman, Burmese Days (Zile birmaneze), un text ce anunta privirea critica asupra mecanismelor puterii.

Birmania anilor ’20 ai secolului trecut era o provincie (recent) absorbita de Imperiul Britanic, anexata in urma celui de-al treilea razboi anglo-birman (1885-1886) si integrata administrativ in India Britanica. Aceasta lume aparent ordonata, dar profund corupta din punct de vedere moral, i-a oferit tanarului Eric Blair materia narativa pentru romanul sau de debut.

Timp de cinci ani, Blair a trait in acest univers colonial, patruland prin orasele de provincie, asistand la ritualurile dominatiei britanice si observand mecanismele subtile prin care prejudecatile rasiale si de clasa se transformau in norme comportamentale.

Oraselul fictiv Kyauktada, scena romanului Zile birmaneze, nu e un decor exotic, ci un perimetru socio-cultural inchis, un spatiu al conventiilor rigide, unde fiecare rol este deja prescris. In acest cadru, romanul se organizeaza in jurul a trei personaje: John Flory, doctorul Veraswami și U Po Kyin.

Prin aceste trei personaje, Orwell construieste o parabola a prizonieratului moral: intre refuz, supunere si cinism, toate formele de viata coloniala se consuma in interiorul aceleiasi logici a puterii. In Zile birmaneze nu exista suspans, e insa o tensiune difuza a unei lumi care se erodeaza din interior.