Roxana Vlad

🖋️ Din păcate, cartea aceasta nu a fost pe gustul meu. Premisa mi s-a părut interesantă și mi-am dorit să o cumpăr.

📚 Antoine decide că e mai bine să fie prost. Boala gânditului îi dă prea multe bătăi de cap și îl face nefericit. Așa că singura lui soluție pare să fie aceea de a deveni prost. Bine, nu vă mai spun că nu e chiar prima lui variantă pentru a "trata această boală". Cum prima soluție dă greș, își încearcă norocul la prietenul lui, medic. Pentru că acesta refuză să îi scoată inteligența din cap, la propriu, se vede nevoit să se descurce singur.

🖋️ Cred că mă așteptam la o altă abordare a acestui subiect, dar felul în care vorbește personajul nostru principal m-a bagat în ceață. Personajele trec fugitiv prin viața lui și sunt descrise succint.
Cartea are doar 148 pagini și un scris foarte mare; se citește foarte repede și nu are o acțiune încâlcită sau complicată. Însă finalul a fost dezamăgitor pentru mine.

🖋️ Cartea este foarte scurtă, știți cum se spune esențele tari se țin în sticluțe mici. Chiar dacă are un număr mic de pagini suferința personajelor poate deveni compleșitoare.

📚 Este povestea fotografului francez Julien Desmanges a cărei atenții îi este atrasă de un bătrân librar care trăiește în Gaza zilelor noastre. În ciuda nenoricilor ce îl înconjoară, Nabil își găsește puterea de a decide în ce lume urmează să călătorească. El citește în fața prăvăliei sale, înconjurat de grămezi de cărți.

🖋️ Am ascultat carte pe voxa.ro și pot spune că vocea naratorului a reprezentat un înveliș potrivit al poveștii.

📚 Este povestea lui Nabil despre exod, deziluzie politică, familie, speranțe și durere. El decide să îi împărtăsească aceste detalii lui Julien pentru a completa cât mai bine fotografia pe care Julien vrea să i-o facă. Spune că doar după ce îi va cunoaște povestea, fotografia va avea valoare. Doar așa fotografia va înfățișa realitatea.

📚 Micro romanul este împărțit pe capitole denumite după cărțile ce i-au marcat exista librarului nostru. Naratorul foloseste o tehnică interesantă pentru a ne face partași la discuțiile lor, și anume narațiunea la persoana a II-a. Ți se adresează în mod direct ca și cum tu, ca cititor, ești cel care stă de vorbă cu Nabil.

🖋️ Elif Shafak este deja o autoare îndrăgită de mine. Sunt atât de multe teme și tipologii de personaje prezentate în această carte încât nu mi-ar ajunge spațiul din postare să vorbesc despre ele. Romanul a fost publicat în 2016 cu acțiune plasată în acel an, însă cea mai mare parte din evenimente se petrec în anii '90-2000, în Turcia și în Anglia.

📚 Personajul principal este Peri, a cărei poveste o aflăm începând cu vârsta copilăriei. Este mezina unei familii de musulmani din Istambul. Crește sub ocrotirea tatălui ei care a pus mai presus de orice avuție, educația fiicei lui. Tatăl ei, Mensur, este un personaj interesant și controversat, pentru că nu este un musulman practicant și intră adesea în conflicte cu soția lui care este o fire religioasă. El o roagă la un moment dat pe Peri, ca atunci când va veni timpul să fie înmormântat împreună cu o lopată pentru a putea să evadeze din Iad.

📚 De-a lungul timpului, Peri a fost prinsă la mijloc între discuțiile părinților. Chiar dacă ambii o iubesc (în felul lor) și îi vor doar binele, ea a avut tot timpul o relație mai apropiată cu tatăl. Roadele muncii ei și a susținerii lui Mensur se văd în momentul în care Peri este admisă să studieze la Oxford. Acolo întâlnește studenți din mai multe colțuri ale lumii și mai ales, se lovește de aceleași lupte între credincioși și necredincioși.

📚 Durerea ei devine și mai acută pentru că în toti acești ani poziția ei rămâne undeva la mijloc. Ea nu este nici ca mama ei, nici ca tatăl, nu este nici ca Mona și nici ca Shirin. Alături de aceste două fete va forma un trio de foc, pentru că Mona este o americană-egipteană religioasă care poartă cu mândrie hijab, iar Shirin este o englezoică-iraniană atee ce nu se lasă condusă de reguli. Împreună sunt Păcătoasa, Credincioasa și Nehotărâta.

📚 Lucio Bastini, protagonistul nostru ne povestește viața sa. Romanul începe foarte abrupt, cu finalul. Naratorul este destul de crud și sincer cu noi încă de la început. Ne spune că va muri.

📚 După ce soția lui află că a înșelat-o, Lucio se vede nevoit să se mute de-acasă. Însă la scurt timp află că sănătatea lui este mai mult decât șubredă și că mai are doar câteva luni de trăit.

📚 Astfel, se întoarce acasă și își concentrează toate eforturile pe planul său de 100 de zile. Se hotărăște că nu vrea să își plângă de mila și că ultimele 100 de zile le va trăi din plin, alături de prieteni și familie.

📚 Romanul este emoționant și poate pe alocuri neverosimil. Tonul glumeț și autoironia risipesc din greutatea apăsătoare pe care o descrie naratorul. Lucio își dă seama că trebuie să petreacă mai mult timp cu copii lui. Cel mai mare punct de pe lista lui e să se împace cu soția.

📚 Aceasta este povestea a doi soți care sunt puși în fața unui eveniment cu care nu orice se confruntă în căznicie. Într-o seară Karen pleacă în fugă de acasă, fără să își ia telefonul sau să încuie ușa de la casă. Face accident și ajunge la spital cu o comoție și câteva zgărieturi, dar cu memoria alterată. Nu își poate aminti ce făcea înainte de accident, de ce a plecat pe fugă și ce făcea în acel cartier rău famat unde a fost găsită.

📚 Karen trece peste spitalizare și revine acasă unde îi este din ce în ce mai greu să se adapteze. Soțul ei, Tom este foarte răbdator și încearcă să o ajute, dar recuperarea memoriei devine o sarcină foarte importantă pentru ei, atunci când poliția descoperă în același cartier în care s-a produs accidentul și exact în aceeși seara a fost ucis un bărbat neidentificat.

📚 Poliția insistă cu multe întrebări, Tom nu este nici el inocent în toată povestea, dar nu își poate scoate din cap, faptul că soția lui poate fi acuzată de crimă.

📚 Deznodământul nu m-a luat chiar prin surprindere. La un moment dat m-am gândit la o astfel de turnură, dar am vrut să cred că nu va fi așa. Recunosc că nu prea sunt de acord cu acest tip de final, destul de popular în ultima vreme. Cine a citit romanul cred că intuiește cumva ce mă deranjează pe mine.

*același lucru m-a deranjat și la "Cuplul din vecini" , dar și la "Să nu mă minți" și la " "El&Ea"

🖋️ "Păpușa de porțelan" - o călătorie dramatică de-a lungul mai multor decenii ale secolului XX.
Suntem alături de personajele principale ale planului trecut, încă de la începutul poveștii lor de dragoste și până la bătrânețea măcinată de durerile prin care au trecut.

🖋️ Autoarea ne prezintă foarte detaliat viețile acestor personaje peste care se abat Revoluția Bolșevică, cele două războaie mondiale, arestări, boli, foamete și schimbarea regimului.

✒️
Roman de ficțiune istorică, “Mica dansatoare” spune o poveste tristă a balerinei care a inspirat celebra sculptură a lui Degas.
📚 Marie van Goethem locuiește în Paris (Montmartre) cu familia ei : mama, tatăl și sora mai mare. Totul se schimbă când tatăl este asasinat în timpul unei acțiuni întreprinsă de comunarzi. Familia se destramă, fetele rămân singure, fără venit, fără protecție din partea unui bărbat în perioada cea mai nesigură din istoria Franței (1871).
📚Odată cu trecerea anilor degradarea personajelor principale este din ce în ce mai acută, Marie fiind nevoită să facă figurație în balet și să pozeze ca model pentru un anume Edgar Degas. Acesta creează o sculptură ce va purta numele de “Mica Dansatoare de 14 ani” și care va fi expusă publicului în 1881. Singura bucurie a lui Marie o reprezintă orele petrecute în atelierul lui Degas. Artistul pe de-o parte, dar și căldura din casa lui o atrag din ce în ce mai tare pe tânăra care își poartă suferințele prin toți porii.
📚Rătăcind prin oraș, Marie ajunge să se creeze legături cu diverse persoane care o vor ajuta să descopere adevărul despre identitatea ei. Toate aventurile și descoperirile o vor îndruma în luarea unei decizii cu privire viitorul ei și la calea pe care dorește să o urmeze.
📚Autoarea a creat povestea fetiței care i-a pozat lui Degas exemplificând ororile vremurilor. Povestea lui Marie este străbătută de durere fizică și sufletească și poate fi povestea reală a muzei lui Degas. Pentru că nu se cunosc multe informații despre această persoana, romanul este unul de ficțiune.
Îmi plac genul acesta de povești, unde se alege un personaj real, despre care nu se știe prea multe în istorie și se creează o poveste cu suficiente detalii istorice cât să prindă viață între filele cărții.

🖋️Dacă ești în căutarea unei cărți care să se citească repede (spre foarte repedee), vrei ceva romance, dar fără spice exagerat și un mic plot twist la final, poți încerca "Când viața bate filmul".

📚 Nora Hamilton scrie scenarii pentru filme de dragoste. Dacă la partea de imaginație stă bine, în viața reală este o mamă singură ce își crește cei doi copii și care a fost părăsită de soț. Pentru că scriitorii găsesc mereu inspirație în jurul lor, decide să scrie un scenariu de film bazat pe eșecul resimțit de ea.

📚 Debutul romanului o surprinde pe Nora în pregătirile pentru filmările ce vor avea loc chiar în casa ei. După terminarea filmărilor, vedeta ce îl joacă pe soțul ei, se declară cucerit de casa de lângă casa ei. Casa cu ceai, este o căsuță mică și cochetă de pe proprietatea Norei, unde Leo Vance pare sa se simtă ca acasă.

📚 Leo îi propune Norei să îi plătească chirie petru a-l lăsa să locuiască acolo pentru o săptămână. Nu cred că e spoiler dacă vă spun că între cei doi se înfiripă ceva. Povestea lor evoluează foarte rapid și lucrurile se complică atunci când copii Norei devin și ei implicați în această poveste.

📚 Recunosc că mi-au plăcut copii, au fost amuzanți și au avut un rol foarte important în acțiune.

✒️Este o lectură magică pentru copii și poate pre-adolescenți, iar pentru adulți are puterea de ne transpune înapoi la origini, înapoi la vârsta la care tot ce ne înconjura ni se părea fascinant. Mi-ar fi plăcut să fi descoperit cartea la o vârstă apropiată cu cea a personajului principal, dar am gustat-o și acum cand am mai mult de dublul vârstei ei.

📚Primul personaj cu care facem cunoștință este Mary Lennox, care rămâne orfană încă din primele capitole ale cărții. Un copil foarte răsfățat, egoist și care nu a avut parte de dragostea părinților. S-a născut în India, într-o familie înstărită și a fost crescută de o femeie pe care o numește ayah. Trebuie să recunosc că nu am mai întâlnit o copilă atât de răsfățată în lecturile recente.

📚În urma unei epidemii de holeră, rămâne orfană și singura supraviețuitoare din întreg conacul, la vârsta de doar 10 ani. Este trimisă în Anglia, la unchiul ei Archibald Craven, pe care nu l-a cunoscut niciodată. Acolo are de înfruntat atât răceala unchiului și a întreg personalului, dar și diferența semnificativă a climei și florei dintre cele două țări. Este instruită pe unde are voie să se plimbe și sfătuită să își facă singură de lucru pentru că nu stă nimeni după ea.

📚Asistăm așadar la o schimbare a micuței Mary, care din fetița înfumurată care nu se pieptăna singură, devine o mică grădinăreasă îndrăgostită de viață și natură. Zelul ei îi va schimba viața lui Colin, micul conaș, care se va lăsa sedus de frumusețea grădinii și de ideea de complicitate pe care o împărtășește cu Dickon și Mary.

📚Dacă aveți cartea pe listă, eu vă recomand să o citiți primăvara. Va avea un farmec aparte. Îmi place cum activitățile în natură au jucat un rol foarte important în viețile personajelor. Am citit cartea din perspectiva unei persoane care locuiește la bloc, lucrează acasă sau într-un birou mohorât, și care nu reușește să petreacă atât timp în natură pe cât și-ar dori. Așadar cartea a fost pentru mine ca o oază proaspătă.

✒️O carte cu o copertă superbă, un titlu fascinant și o poveste cu adevărat tristă. În această nouă carte, Narine Abgarian ne înfățișează Berdul, orașul ei natal, măcinat de război și suferință.
📚Cartea este structurată în 31 de capitole ce reprezintă povestiri de sine stătătoare. Avem în prim plan câte un personaj, cu un destin tragic despre care ni se spune o istorioară: cum de a ajuns în situația actuală. Poveștile se leagă între ele construind astfel un roman complex. Cine nu este atras de genul povestirilor scurte, va simți probabil că nu e suficient de bine dezvoltat fiecare personaj și că poate povestea-i se oprește brusc.
📚Eu am considerat această variantă una de succes și foarte potrivită cu tipul de informații oferite. Am simțit nevoia să fac pauze dese. După câteva capitole, mintea mea refuza să se mai concentreze. Mă opream atunci când mintea mea începea să fie foarte prinsă în pânză lipicioasă țesută de imaginile pe care le creeaza cuvintele lui Narine; când începeam să îmi imaginez oameni mutilați, obuze căzând din cer, case explodând și oameni alergând panicați.
📚Lucrul uimitor pe care îl aduce autoarea în cărțile ei este faptul că oamenii merg înainte. Au o capacitate fantastică de adaptare, de acceptare. ceea ce poate fi pe de o parte de admirat, pe de cealaltă de condamnat.
”O să-mi cresc fetele și o să le mărit. Și-apoi o să am grijă de nepoți. Dacă dă Dumnezeu, o să fie mulți. Am în mine atâta iubire, că ajunge pentru toți.”
”Bărbații nu respiră, ci doar se joacă. Și cu viața se poartă fără grijă: n-o trăiesc, ci o ard.”
“În ciuda singurătății sale îndelungi și moorâte, Vardanuș se temea de moarte și își dorea să existe cât se poate mai mult, de aceea întorcea ceasul, convinsă că viața continuă atâta vreme cât cineva îi măsoară curgerea.”