Ildiko Szendrei

Nu mă așteptam ca prima întâlnire cu John Fowles să fie o surpriză atât de plăcută! Cu atât mai mult cu cât este cartea lui de debut. O scriitură simplă, logică, ce curge lin și cuprinzător. Chiar dacă personajul masculin principal are clar probleme psihice, a fost totul atât de firesc prezentat încât l-am înțeles foarte bine și pe-alocuri mi-a fost chiar milă de el. Victima sa, în schimb, deși o tânără cu o inteligență remarcabilă, mi-a fost, în unele momente antipatică - probabil ăsta era și scopul.

Singurul minus: analiza socială și politică făcută de această tânără a fost nepotrivită în contextul dat. Când ești sechestrată într-o pivniță și îți scrii gândurile într-un jurnal nu știu dacă te-ai pune să reflectezi asupra celor două teme. Au fost, cu siguranță, niște refulări ale autorului, însă nu cred că a fost contextul potrivit.

Nu pot să scad punctajul cărții pentru că, după ce am citit recent "Lolita", scriitura de aici a fost o desfătare, chiar dacă și aici avem un personaj masculin cu probleme.

I-am dat cu indulgență acest punctaj doar pentru că, din fericire, nu am avut scene erotice și scriitura este una simplă, ușor de înțeles. Pe de altă parte, povestea în sine nu oferă prea multă complexitate, lucrurile evoluează lent, iar evenimentele care ar trebui să reprezinte un plot twist nu sunt suficient de impactante. Aș recomanda-o doar celor care sunt la început de drum cu genul fantasy.

Promite multe, oferă destule, dar se încheie dezamăgitor. Pare că autoarea nu a știut ce vrea exact cu această carte, care a ajuns să fie o combinație între o biografie și o autobiografie. Sunt două vieți care nu au nimic în comun exceptând dragostea pentru știință, așa că latura personală pe care insistă autoarea raportat la propria viață a stricat toată frumusețea unei alte vieți interesante, așa cum a avut-o ambițiosul om de știință David Starr Jordan.

Am rezistat până la pagina 90, dar cu un astfel de stil de scriere eram în mare pericol de a intra în reading slump. Pentru mine a fost ceva rău... Fraze fără logică, paragrafe în care vorbesc mai multe personaje și mai intervine și naratorul... M-am simțit în mintea unui bolnav psihic ale cărui gânduri se aleargă în permanență.
Menționez că am citit ediția de la Humanitas - Raftul Denisei.

Am parcurs în format audio poveștile din această carte. Unele mi-au plăcut mai mult, altele, mai puțin, dar cert este că cel mai mult mi-a plăcut scriitura, una atât de... românească, de autentică. Povestirile au un strop de supranatural și au legătură între ele, dar pot fi citite și separat.

"Pedepsesc" cartea asta din cauza finalului de la care aveam așteptări mult mai mari. Horror? Nici vorbă! Dezamăgitor ca acțiune. Este o carte ușor ciudată, ca orice poveste scrisă de autori asiatici.

Scriitura Ariei o recunoști de la distanță. Nu ai cum să nu regăsești tipare în ficțiunea ei istorică: durerea, groaza, mizeria, moartea sunt teme comune, având în vedere că autoarea tratează latura dureroasă a evenimentelor din istorie. Aici, la fel ca în toate celelalte cărți ale ei, Aria surprinde nu doar prin emoția transmisă și care ți se transpune în suflet, ci și prin finalul neașteptat. Nu am intuit deznodământul, așa că, obișnuită fiind deja cu scriitura Ariei, nu aveam cum să nu apreciez acel twist. Mi-aș fi dorit doar ca povestea să fie mai lungă.

Probabil cartea cu finalul cel mai ușor de intuit din tot ce am citit scris de L. M. Aria. O familie greu încercată care muncește în minele de cărbune din Durham, undeva la începutul secolului al XIX-lea. În acele vremuri, sărăcia îi obligă pe părinți să își ducă și copiii în mină pentru a câștiga o pâine în plus. Familia pe care noi ne concentrăm atenția are o fetiță de 8 ani, Ila, care deja muncește în adâncuri, în timp ce fratele ei mai mic, Nathan, încă este protejat și merge la școală. Până într-o zi în care totul se schimbă.

Mă străduiesc să scriu un review pentru această carte, însă nu e atât de ușor pe cât pare. Asta pentru că nu am simțit că mi-ar fi oferit o experiență deosebită, memorabilă. În general, tetralogia mi s-a părut a fi o poveste simplă, care nu iese în evidență prin nimic. I-am acordat însă un punctaj destul de ridicat pentru că a fost o scriitură facilă, a fost ca o telenovelă care nu e un film de Oscar, dar îți oferă un confort care te determină să urmărești în continuare.