Lacramioara Mihaela Ciobotaru

:( Iar am fost dezamagita. Acum nu stiu daca sunt eu prea exigenta sau ... , dar nu stiu ce se intampla.
Un thriller domestic, foarte, dar foarte asemanator cu "Draga Debbie", incat am avut senzatia ca personajele locuiesc pe aceeasi strada, doar ca una gateste si una gradinareste.
Din pacate scrierea este puerila, personajele sunt ciudatele (femei duse cu pluta si barbati pampalai in calduri), iar modul de a "manipula" cititorul nu este cel mai fericit.
Avem niste rasturnari de situatie plasate intr-o maniera de incepator in ale scrisului de thrillere si muuulta lalaiala.
Senzatia finala a fost de :"Pe bune??"

Greu subiect si greu de dus si asimilat.
Inceputul a fost destul de greoi pentru mine, poate si din cauza modului de scriere, a lipsei de dialog (grafic vorbind). Dar trecand de prima parte, totul a curs altfel, curiozitatea a crescut si odata cu ea si tristetea; pentru ca tot ce are legatura cu perioada comunismului in Romania, pe mine ma intristeaza rau.
Am avut si norocul, ocazia si onoarea sa o intalnesc pe autoare, care a vorbit despre carte si despre trairile sale; si pentru ca e un roman cu puternic caracter autobiografic, nu m-am putut impiedica sa nu vad in doamna Doina Rusti, copilul inocent, energic, indurerat si traumatizat.
Si daca initial m-am indoit de capacitatea sau rabdarea mea de a citi si urmatoarele carti ale seriei (pt. ca da, va fi o trilogie...poate), abia astept sa ajung la urmatoarele; doar ca am nevoie de timp sa gestionez gandurile si simtamintele ramase de pe urma lui "Ferenike"

Imi place Agathe Christie, poate pentru ca imi aduce aminte foarte mult de copilarie si primii ani ai adolsecentei, cand o citeam pe nerespirate. Dar nu pot sa nu fac comparatie cu ce am mai citit in ultimul timp in materie de mistery (de aici si cele 3 stelute -doar)
Ce imi place foarte mult e ca, in ciuda misterului si pericolului care pandeste la fiecare pas in cartile ei, eu le citesc zambind. Am senzatia ca aud valurile, ca simt vantul etc.; totul este extrem de usor de vizualizat. Cu exceptia personajelor, care la mine in minte incep sa se amestece, sa se confunde unele cu altele :))
Dar A.C. este un clasic al literaturii de gen si ii acordam meritele cuvenite.

Mi-a plăcut foarte mult atmosfera de oraș mic în care toată lumea cunoaște pe toată lumea, în care povestea unuia e povestea tuturor.
Pe partea de mystery nu excelează, dar nu e nici foarte rău. Destul de previzibil totul, dar cred ca misterul e pe planul 2, in prim plan fiind protagonista noastră și viața ei.

Un thriller domestic decent. Mi-a plăcut povestea, cu toate ca nu sunt fan al motivului “orice pentru bani”, nu mi-a plăcut insa cum au fost construite personajele, iar unele situații au fost puțin forțate

Mi-a plăcut cartea, fără să îmi dea lumea peste cap, dar a fost ok.
Mi-a plăcut atmosfera anilor ‘80, felul in care au fost creionate personajele, protagonista puțin cam plăpândă însă, din unele puncte de vedere.

Nu e rău, doar banal

Nu e dintre cele mai slabe ale Freidei, din fericire 😁, doar puțin diferit față de ce am citit de la ea până acum. Recunosc ca am fost puțin îngrijorată, pt ca a început leeeeeeeent de tot, nu se întâmpla mai nimic inafara unor tachinări/razbunari ale unei gospodine frustrate de vârsta mijlocie. Secretul a fost să am răbdare până la ultimele 30-40 pagini 🤣🤣 pt ca ele au salvat cartea

Un thriller dragalas, in conditiile in care poate fi dragalas un thriller.
E adevarat, destul de previzibil, foarte multe indicii care duc la o identificare precoce a faptasului, dar bine scris si extrem de usor de citit (e si mai mult o nuvela decat un roman)
Mi-au placut personajele, cu tot cu conflictele lor interioare, nu am fost de acord cu toate actiunile lor si alegerile facute, dar, na!
Poate datorita (sau din cauza) varstei fragede a autoarei, toata cartea are o nota de usoara naivitate, de crud (in sensul de necopt :)) si parca, parca am observat o tendinta de a compatimi/empatiza sau chiar de a simpatiza faptasul.
In concluzie, mi-a facut placere sa citesc si voi reveni la alte scrieri ale autoarei.

Dur subiect, dureroasa conștientizarea .
Am avut piele de găină, mâna la gură și ochii mari și înlăcrimați în cea mai mare parte a lecturii.
Generații diferite, din zone geografice diferite se întâlnesc, având în comun un trecut sau un prezent dur, traumatizant și dorința de supraviețuire
Scene care îngrozesc (și nu sunt detaliate, deci atenție!) și care mai ridică încă o dată întrebarea : Care este limita cruzimii pe care o poate atinge omul?
Dar există și speranță …