Lacramioara Mihaela Ciobotaru

Am sentimente amestecate în legătură cu această carte.
Mi-a plăcut ideea, m-a intrigat alegerea autoarei de a supune aceeași familie la o dublă și identică provocare, mi-au plăcut substraturile .
Însă ceva nu a mers cum trebuie la lectura, a început bine, m-a băgat în priză, dar treptat mi-am pierdut concentrarea.
Cu toate ca personajele au fost foarte bine conturate, firul narativ a devenit greoi de la un moment dat.
Recomand? Da.

Ce este diferit si mi-a placut la aceasta carte, este tema personajului de culoare tratat diferit, DOAR ca mi s-a parut si usor exagerat in acelasi timp.
Elementele de thriller sunt decent abordate, avem rasturnari de situatie, avem si elemente surpriza, dar pentru mine personal, a devenit obositor elementul rudei pierdute si regasite, sau a rudei de a carei exitenta nu se avea habar etc.
In linii mari, avem o doamna ale caror relatii toxice, se termina de obicei cu moartea partenerului. Dupa ani, este suspectata ca ar fi fost activ implicata in moartea fostilor si de aici, curge povestea.
Recomand? Da.

Nici de data asta autoarea nu se dezice. Mi-a placut foarte mult romanul (chiar daca, recunosc, ma asteptam la mai mult, nu stiu nici eu la ce :)), dar la mai mult ).
Are toate elementele de thriller si ce m-a surprins, inafara de rasturnarile de situatie care o caracterizeaza pe autoare, a fost faptul ca nu ma asteptam ca raspunsul/adevarul sa fie atat de simplu si de la indemana. Ce vreau sa spun este ca, fiind obisnuita cu stilul scriitoarei, am incercat sa intuiesc ce se intampla si am creat niste scenarii foarte complexe, acolo unde chiar nu a fost cazul.
Mi-au placut foarte mult si perspectivele din care a fost spusa si privita povestea, mi-a placut planul secund al naratiunii (aici as vi vrut putin mai mult, pt ca era loc). In concluzie, un thriller bun :D

Îmi pare rău, dar nu știu de am citit …
Slab scrisă, m-am pierdut în scriere, în perspective, în emoții și simțiri.
Nu mi-au plăcut personajele, povestea e bună, dar explorată insuficient .
Iar pt mine un somnifer excelent. 😕

Nu pot spune ca am fost impresionata, dar e un thriller decent. Nu m-am așteptat la “punerea în scenă” chiar dacă era de așteptat ca nenea cel rău să fie din cercul protagonistei.
Îmi place scrierea autoarei, e cursivă și s-a citit foarte ușor.

Am sentimente amestecate.
Nu e tocmai surprinzător, ba chiar e atât de ușor de anticipat totul, încât … Am citit romanul doar din simpatie pt protagonista noastră detectiv.

E primul meu contact cu autoarea și nu m-a dezamăgit deloc. Mi-a plăcut totul la carte, de la estetica, coperta, ilustrații, etc., personaje și dinamica dintre ele, lumile construite, până la finalul fericit. Și aici e singura mică problemă din partea mea - prea fericit 😁, având în vedere toate încercările și provocările din cuprinsul cărții.

Interesanta, destul de previzibilă însă.
Mi-au plăcut cele două perspective din care a fost urmărită acțiunea, mi-a plăcut faptul ca autoarea nu a ezitat în a sublinia și latura mai întunecată la care poate împinge maternitatea.
Ce m-a ținut în suspans, chiar dacă am intuit destul de devreme cine e “responsabilul malefic”, au fost similaritățile dintre protagoniste.
Drăguț ( în sensul în care un thriller psihologic poate fi drăguț 🤣)

Am fost foarte curiosa de ce a gandit autoarea ca deznodamant. Recunosc ca am tot asteptat ca un anumit personaj sa apara, sa se dovedeasca ca de fapt nu a murit, sau ca un tamaduitor a reusit sa o salveze, dar... asta e.
O alta serie de probe pt. protagonista noastra, alte lupte foarte atent si minutios descrise, tensiune intre personaje, disperare, lacrimi, cruzime, razbunare, sacrificiu...si un final dragut.
Dar ceva s-a intamplat in modul de scriere, ceva care pe alocuri mi-a dat ocazia de a fugi cu gandul de la randurile pe care le citeam si m-a obligat sa reiau cateva capitole.

Mi-a placut mult personajul Adena, insa stiind finalul, am citit cartea cu o oarecare nervozitate. Recunosc ca am sperat pana in ultima clipa ca deznodamantul sa fie altul, iar eu sa o intalnesc pe delicata croitoreasa in urmatorul volum (de care nu m-am apucat inca).
Nu stiu insa cat de necesara a fost povestea in desfasurarea evenimentelor, voi vedea, pt ca puterea prienteniei, durerea, chiar si celelalte aspecte (legate de modul de viata etc.) au fost bine punctate in primul volum.