Lacramioara Mihaela Ciobotaru

DNF

Când fiecare carte din serie e mai bună decât cea dinainte .
Mi-a dat Ramona Nimes la temelie cu cartea asta. Am adorat-o. Mi-au plăcut personajele încă de când le-am întâlnit în cărțile anterioare, dar cum le-a descris ea aici, ce traume au trăit, ce sentimente și gânduri le macină … Iar scena cu cei doi copii, m-a topit !!
Nu mai spun de cat de cursivă e scrierea, cat de ușor se citește totul și mai ales cat de repede și profund te poate acapara povestea.
Sper doar să nu se fi oprit aici (bine, eu suspectez ca va urma povestea dintre Vi și Cas … sper )

Pentru un roman care se vrea a fi un thriller cu elemente supranaturale, nu e cel mai slab, dar nici in topul celor mai bune citite de mine. Ideea e interesanta, plotul e ok, dar cam atat.
M-am izbit de un haos atat in scriere, cat si in constructia personajelor, ceea ce a facut sa imi pierd concentrarea uneori.
Stim ca cele doua fetite cresc intr-o familie de fanatici religiosi, care explica toate etapele adolescentei si orice nesupunere la reguli, prin posedarea de catre diavol. Stim, de asemenea, ca cele doua copile sunt abuzate de preotul "exorcist", iar ulterior internarii in spitalul de psihiatrie, cea mare dispare. Mezina, Fatima, rupe legatura cu familia si devine detectiv, in speranta ca isi va gasi sora. Si de aici incepe zapaceala.
Daca primele capitole au avut o nota "laica", imediat ce intram in viata de adult a Fatimei, ne izbim de abilitatile paranormale ale acesteia; brusc, fara niciun avertisment. La fel de brusc si de nicaieri, mai apare ulterior si prietena cea mai buna a Fatimei, cu ceva abilitati, mai apare un personaj care aminteste uneori de Aghiuta (chiar daca se dovedeste a fi muuuuult mai mult/mare).
Abordarea psihologiei personajelor mi-a placut, dar as fi apreciat mai mult daca era mai ordonat totul; senzatia finala a fost de avalansa de idei, imagini etc., care te ia prin surprindere si nu stii de care sa te feresti (sau sa te agati in cazul nostru).

Ce se întâmplă? Nuuuuu. Sunt foarte dezamăgită.
Sec, lent, plot de toată jena, previzibilă. Cred ca mai tare m-ar fi surprins sa aflu ca cel indicat de la începutul pana la sfârșitul cărții ar fi fost, cu adevărat, “omu’ cel rău”. M-am abținut sa ii dau DNF, pt ca nu îmi place sa fac asta și pt ca am sperat până în ultima clipă. Dar NU.

Mi-a făcut mare plăcere să citesc această carte. A avut cam de toate: personaje bine conturate într-o lume distopică, dialoguri decente, plot, scriere cursivă, spice cu limita; a reușit să smulgă reacții de toate felurile, dar mai ales să-mi ațâțe dorința de a lăsa totul și a citi în continuare, iar după ce am terminat să mă întreb:”Ok, eu ce fac acum?”
Trecând peste vibeul puternic de “A 4a aripă” (fără dragoni însă), pot spune ca e unul din romanele mele fantasy preferate.

O carte interesantă, cu întrebări la care nimeni nu si-ar dori să afle un răspuns pe propria piele:
- ce ai face dacă ai afla ca soțul tău a făcut ceva rău, grav în trecut ?
- o greșeală comisă în trecut, te “anulează” pe tine, cel din prezent?
- cum ai reacționa dacă ai afla ca soțul tău s-a îndrăgostit de cea mai bună prietenă sau de sora ta?
- ești dispus să îți sacrifici familia, confortul cotidian pentru dreptate ?
Mi-a plăcut cum a conturat autoarea personajele, mi-a plăcut “rețeaua” construită și efectul fluturelui, iar epilogul m-a dat gata.

Grea carte, greu subiect. Plutește “disfuncțional” în aer de la început până la sfârșit. Mi-a dat fiori cartea, recunosc.
Mi-a plăcut construcția personajelor și e pentru prima dată când întâlnesc un animal în contextul din această carte; interesant, ce să zic? Ajunsesem la un moment dat sa bănuiesc ca fiecare dintre personaje este legat în același fel de Ted, Lauren și Olivia (încerc să nu dau spoilere 🤭).
Chiar dacă per ansamblu, romanul mi s-a părut un studiu amănunțit de caz și nu pot spune ca e cel mai plăcut/usurel subiect, nu îi pot oferi mai puțin de 4 ⭐️

Da, ce să zic? M-au prins bine de tot personajele Ramonei și poveștile lor. Mi-a plăcut dinamica dintre personaje, apariția protagoniștilor din celelalte cărți ale seriei. Foarte plăcut de citit. 🩵🩵

Nu pot să spun ca e o carte slabă. E bine construită, cu discurs cursiv, foarte ușor de citit. Personajele stârnesc sentimente, avem și ceva plot twist (chiar dacă destul de previzibil). Mi-ar fi plăcut totuși ceva mai multă introspecție.