Lacramioara Mihaela Ciobotaru

Foarte interesant de la început până la sfârșit, iar abordarea mi-a plăcut maxim. Finalul m-a luat prin surprindere si m-a întristat în același timp.
Bine structurat, personaje cu dinamica, plot twist, are romanul acesta de toate. I-am luat jumate de steluță doar pt ca mi se pare puțin plauzibila o punere în scenă atât de elaborat într-un timp atât de scurt, de către o persoană cu o pregătire diferită.

Un trecut care bantuie. Un prezent care schimba tot ce stiai despre trecut si tot ce vei fi in viitor.
O poveste dinamica, cu personaje marcate din toate punctele de vedere, cu traume grele, personaje care se zbat intre frica, lasitate, dorinta si neputinta de a depasi momente marcante din trecut. Iar tradarea este cea care acapareaza intregul.
Mi-a placut dinamica povestii si povestea in sine, doar ca pesimismul e la cote maxime in poveste.

Meh …

Din pacate nu am rezonat cu aceasta carte din serie, la fel cu primele doua.
Personajele sunt bine construite, actiunea e acolo, traumele si emotiile sunt la cote inalte, INSA, mi s-a parut mult prea mult pentru niste copii de 15-16 ani; la ce experiente au personajele, a fost foarte usor sa uit varsta acestora.
De asemenea, avand in vedere ca stiam din cartile anterioare care e deznodamantul povestii, stiam episoadele-cheie (chiar daca din alte perspective), m-am asteptat la mai mult accent pe acestea din urma, asa cum au fost ele vazute/simtite/traite de Joey si Aoife.
Poate si cele de mai sus, au dus pentru mine la o lectura destul de lenta si greoaie.

DNF

Când fiecare carte din serie e mai bună decât cea dinainte .
Mi-a dat Ramona Nimes la temelie cu cartea asta. Am adorat-o. Mi-au plăcut personajele încă de când le-am întâlnit în cărțile anterioare, dar cum le-a descris ea aici, ce traume au trăit, ce sentimente și gânduri le macină … Iar scena cu cei doi copii, m-a topit !!
Nu mai spun de cat de cursivă e scrierea, cat de ușor se citește totul și mai ales cat de repede și profund te poate acapara povestea.
Sper doar să nu se fi oprit aici (bine, eu suspectez ca va urma povestea dintre Vi și Cas … sper )

Pentru un roman care se vrea a fi un thriller cu elemente supranaturale, nu e cel mai slab, dar nici in topul celor mai bune citite de mine. Ideea e interesanta, plotul e ok, dar cam atat.
M-am izbit de un haos atat in scriere, cat si in constructia personajelor, ceea ce a facut sa imi pierd concentrarea uneori.
Stim ca cele doua fetite cresc intr-o familie de fanatici religiosi, care explica toate etapele adolescentei si orice nesupunere la reguli, prin posedarea de catre diavol. Stim, de asemenea, ca cele doua copile sunt abuzate de preotul "exorcist", iar ulterior internarii in spitalul de psihiatrie, cea mare dispare. Mezina, Fatima, rupe legatura cu familia si devine detectiv, in speranta ca isi va gasi sora. Si de aici incepe zapaceala.
Daca primele capitole au avut o nota "laica", imediat ce intram in viata de adult a Fatimei, ne izbim de abilitatile paranormale ale acesteia; brusc, fara niciun avertisment. La fel de brusc si de nicaieri, mai apare ulterior si prietena cea mai buna a Fatimei, cu ceva abilitati, mai apare un personaj care aminteste uneori de Aghiuta (chiar daca se dovedeste a fi muuuuult mai mult/mare).
Abordarea psihologiei personajelor mi-a placut, dar as fi apreciat mai mult daca era mai ordonat totul; senzatia finala a fost de avalansa de idei, imagini etc., care te ia prin surprindere si nu stii de care sa te feresti (sau sa te agati in cazul nostru).

Ce se întâmplă? Nuuuuu. Sunt foarte dezamăgită.
Sec, lent, plot de toată jena, previzibilă. Cred ca mai tare m-ar fi surprins sa aflu ca cel indicat de la începutul pana la sfârșitul cărții ar fi fost, cu adevărat, “omu’ cel rău”. M-am abținut sa ii dau DNF, pt ca nu îmi place sa fac asta și pt ca am sperat până în ultima clipă. Dar NU.