Cimitirul de pe fundul raului

Pentru un roman care se vrea a fi un thriller cu elemente supranaturale, nu e cel mai slab, dar nici in topul celor mai bune citite de mine. Ideea e interesanta, plotul e ok, dar cam atat.
M-am izbit de un haos atat in scriere, cat si in constructia personajelor, ceea ce a facut sa imi pierd concentrarea uneori.
Stim ca cele doua fetite cresc intr-o familie de fanatici religiosi, care explica toate etapele adolescentei si orice nesupunere la reguli, prin posedarea de catre diavol. Stim, de asemenea, ca cele doua copile sunt abuzate de preotul "exorcist", iar ulterior internarii in spitalul de psihiatrie, cea mare dispare. Mezina, Fatima, rupe legatura cu familia si devine detectiv, in speranta ca isi va gasi sora. Si de aici incepe zapaceala.
Daca primele capitole au avut o nota "laica", imediat ce intram in viata de adult a Fatimei, ne izbim de abilitatile paranormale ale acesteia; brusc, fara niciun avertisment. La fel de brusc si de nicaieri, mai apare ulterior si prietena cea mai buna a Fatimei, cu ceva abilitati, mai apare un personaj care aminteste uneori de Aghiuta (chiar daca se dovedeste a fi muuuuult mai mult/mare).
Abordarea psihologiei personajelor mi-a placut, dar as fi apreciat mai mult daca era mai ordonat totul; senzatia finala a fost de avalansa de idei, imagini etc., care te ia prin surprindere si nu stii de care sa te feresti (sau sa te agati in cazul nostru).