Tu m-ai ucis prima

🔥"Nici cea mai tare cafea din lume nu te poate trezi mai bine decât conștientizarea faptului că s-ar putea să fi omorât pe cineva."🔥

"Tu m-ai ucis prima" de John Marrs este cartea lunii la #thethrillerclub și mi-aș fi dorit să fie o lectură mai bună decât mă așteptam, dar nu a fost să fie de data asta.

John Marrs este un autor ce a căpătat multă popularitatea în ultima vreme, însă eu personal rezonez mai mult cu romanele de la începutul carierei sale de scriitor. Cele recente, am impresia că sunt doar comerciale, lipsite de credibilitate, profunzime și originalitate.

Așa a fost și cu "Tu m-ai ucis prima", un thriller domestic în care personajele se joacă în permanență cu focul.

Povestea este redată din perspectiva a trei femei, vecine într-o suburbie a Londrei și aparent prietene.
Margot este un fost star pop, narcisistă, frustrată și răutăcioasă. Karma pare că i-a rezervat o viață care nu i se potrivește. Anna este la polul opus, o femeie cu o stimă de sine scăzută, timidă și blândă, în timp ce Liv, proaspăt mutată în cartier pare să le aibă pe toate: o carieră de succes, o familie înfloritoare, un look perfect și multe planuri de viitor.
Pe parcursul acțiunii, descoperim, bineînțeles, că fiecare are un trecut misterios și propria agendă ascunsă, astfel că prietenia lor este doar de fațadă, dând startul unui adevarat joc de-a șoarecele și pisica. Răsturnările de situație apar în lanț de la jumătatea poveștii, astfel că victima și agresorul fac schimb de roluri de la un capitol la altul.

Cu siguranță nu a fost genul meu de thriller și cred că după ce voi citi și "Suflete pereche", o carte mai veche de la autor, relația mea cu el se va încheia amiabil pentru că viața e prea scurtă ca să mai citesc cărți ca cea de față.  😅

Cred ca am mai citit o singura carte de la autor pana acum, dar cu siguranta voi continua sa il citesc.
Temele nu sunt chiar originale si nu stiu cum se face ca in ultimul timp dau eu de acelasi plot in mai multe carti.
Mi-a placut mult dinamica dintre personaje, modul in care au fost construite cele mai multe dintre ele.
Chiar daca putin trasa de par, actiunea m-a captivat, doar ca uneori m-am plictisit rau. Cele doua planuri intrepatrunse (al celor ce au fost si al celor ce sunt) a fost cam prea mult, sau mai bine zis nu atat de bine incorporate - asa, ca o maioneza taiata.
Puncte in plus merita cateva rasturnari de situatie, care chiar m-au luat pe nepregatite.
Capitolele foarte scurte au facut citirea foarte usoara, insa a dat in acelasi timp senzatia de sacadat si grabit; curiozitatea a fost totuși hranită și menținută la cote înalte prin hook-urile de la finalul (aproape) fiecărui capitol.

Cea mai slabă carte nu doar de la John Marrs, ci în general. Am citit până la capăt doar ca să văd dacă poate deveni și mai proastă. Trasă rău de păr acțiunea, neverosimile personajele, nu o recomand!