Raluca Furdui

🗡️"Sabia destinului e o sabie cu două tăișuri... unul ești tu. " 🗡️

"Sabia destinului" de Andrzej Sapkowski este al doilea vol. al seriei Witcher. La fel ca în "Ultima dorință", primul volum, și aici continuă colecția scurtelor povestiri de pe parcursul aventurilor celebrului vânător de monștri, Geralt din Rivia, oscilând între mai multe cadre temporale, urmând ca în "Sângele elfilor" să rămânem ancorați în prezent și să înceapă adevărata acțiune a acestui vast univers.

Fără a intra prea mult pe teritoriul spoilerelor, pot spune că mi-a plăcut mult mai mult acest volum pentru că adaugă profunzime întregii povești.
Modul în care s-au legat evenimentele pentru a sublinia forța impresionantă a destinului, reunind două personaje esențiale și pregătind astfel narațiunea următorului volum, a fost foarte bine ales.
Umorul se amestecă firesc cu aventura, dragostea, intriga, moralitatea, religia, autorul având un talent aparte în a șlefui vechiul, mitologicul și a-i oferi noi nuanțe, creionând alte perspective asupra unor basme legendare ca "Mica Sirenă" sau "Crăiasa Zăpezilor".

Relațiile dintre personaje devin mult mai complexe aici, sau ni se dezvăluie mai bine, oferind personajelor o notă psihologică.
Camaraderia cu trubadurul Jaskier îl pune pe Geralt într-o lumină mult mai umană, subliniind empatia și onoarea protagonistului. Însă, probabil, relația de dragoste dintre Geralt și Yennefer este cea mai ofertantă la acest capitol, pentru că nu poate fi altfel cu toate suișurile și coborâșurile sale, provocându-l la fiecare pas pe eroul nostru.

Nu mă îndrăgostesc ușor de personajele masculine întâlnite în cărți, dar intuiam încă de la primul volum că Geralt se va încadra perfect și rapid în grupul select al protagoniștilor favoriți, alături de pistolarul Roland din Turnul Întunecat al lui S. King, de mercenarul Gwynn din Orașul Gravat de K. J. Bishop, de Stepan Razin din Atamanul lui V. Șușkin și de Heinrich din Între două fronturi de Oana David.
Și da, se pare ca am un crush pe un gen anume, pentru cei familiarizați cu personajele menționate.

🐺 "Dă-mi ceea ce nu te aștepți să găsești acasă. Dă-mi ceea ce ai deja, dar despre care nu știi." 🐺

Am spus de atâtea ori ca vreau să mă apuc de seria Witcher de Andrzej Sapkowski, încât am pierdut șirul. Dar de data asta s-au aliniat toate și am pășit în universul aventurilor celebrului Geralt din Rivia.

"Ultima dorință", fiind primul vol. al seriei, este poarta de intrare în această lume fantastică, care prin colecția aventurilor eroului principal sau anti-eroului (depinde cum privim lucrurile) familiarizeză cititorul cu mitologia slavă, poziționând acțiunea într-un decor est-european și dând naștere unui high-fantasy clasic. Autorul polonez fiind de altfel un adevărat deschizător de drumuri în țara sa în materie de fantasy, primul volum fiind publicat în 1993.

Am câteva experiențe high-fantasy memorabile, fiind o mare amatoare a genului, și pot spune că de la primele pagini am simțit vocea autorului ca fiind una distinctă și implicit originală în construirea acestei lumi. Cred că dacă o citeam în urmă cu vreo 10 ani aș fi fost și mai fascinată.

Elementele epice sunt încadrate perfect (elfi, monștri, magie, prinți, cavaleri, regi și vrăjitoare), iar scrierea este lirică, dar fără a fi pretențioasă, poveștile curg lejer. Însă personajele sunt cele care strălucesc. Geralt este, cu siguranță, unul dintre cei mai deosebiți protagoniști ai genului fantasy. Vânător profesionist de monștri, vrăjitor, mutant, dar în egală măsură extrem de uman, supus greșelilor, dar cu o etică complexă: "Greșeli? Și încă cum. Am făcut cu duiumul. Dar mi-am respectat principiile."

Stilul narativ al acestui prim volum reflectă povestirea în ramă, Geralt aflat în templul zeiței Melitele recuperându-se în urma unor răni grave deapănă amintiri din grozavele sale expediții. Astfel că pendulăm între trecut și prezent.

Dobândindu-și de mult timp celebritatea prin intermediul jocurilor video (aici am avut feedback-ul direct al soțului care este mare fan) și a ecranizării Netflix (pe care eu nu am gustat-o nici când juca Henry Cavill, care mi s-a părut bineînțeles Geraltul perfect 😂), nu cred că e cazul să mai spun prea multe. Voi continua în recenziile următoarelor volume.

"— Suntem ka-tet, zise Roland. Unul dintre cele multe. Am împărțit apa, așa cum ne împărțim viețile și țelul. Dacă unul din noi va cădea, acela nu se va pierde, pentru că noi suntemun singur tot șinu îl vom uita nici măcar în moarte."