Ștefania Istrate

Din nou... literatură contemporană japoneză, un stil cu care trebuie să te obișnuiești. Eu apreciez astfel de povești, mai ales cu personaje ciudate.

O poveste minunată despre societatea epocii Victoriene, mi-a plăcut.

Deși mi-a plăcut mai mult Necunoscuta... prima mea întâlnire cu Anne Bronte a fost una fructuoasă. ADOR!

Pe mine cartea m-a fascinat din mai multe puncte de vedere, dar, faptul că a fost printre primele contacte cu literatura japoneză contemporană a contat: atunci am învățat că tipologiile de personaje japoneze sunt, de cele mai multe ori, ciudate, foarte ciudate, antisociale, aproape dureros de singuratice.

Una dintre cele mai ciudate cărți pentru copii pe care le-am citit vreodată. Toată povestea este un labirint și o metaforă.

O distopie ecologică queer - mi-a plăcut prăbușirea personajului principal, Nora, dar toate detaliile tehnice complicate m-au scos puțin din poveste.

Cartea în sine mi-a plăcut, însă personaul principal masculin a fost apreciat până acum în anumite recenzii din motive cu care eu nu sunt de acord. Am găsit o portretizare a unui bărbat tipic est european dintr-o anumită categorie: fără inteligență emoțională, impulsiv, violent și foarte arogant. Un bărbat care a cheltuit milioane de lire (nici măcar ale lui) și n-a reușit nimic. Un bărbat care n-a luat niciodată inițiativă. Un bărbat care nu participa la conversație pentru că nu aducea nicio valoare discuției. Un bărbat care a investit într-o mașină scumpă și atât.

Cred că este cartea mea preferată de la autor. Ador o poveste despre obsesie!

Ceva m-a scos din minți la cartea aceasta, doar că nu-mi mai amintesc ce, au trecut prea mulți ani.