La rascruce de vanturi

Este cu siguranță potrivită pentru cei care doresc o poveste de toamnă: întunecată, sumbră, cu personaje detestabile, în pragul nebuniei, cu vibe gotic și o atmosferă apăsătoare.

Am regăsit elemente din "Rebecca", iar Catherine (atât mama, cât și fiica) mi-a amintit de Scarlet O'Hara din "Pe aripile vântului" prin ambiție și răzvrătire. În același timp, în caracterul lui Heathcliff l-am regăsit uneori pe Rhett Butler.

Cu siguranță, "La răscruce de vânturi" este o carte aparte, chiar dacă, la fel ca mai toate cărțile din acele vremuri, are în centrul atenției relațiile de dragoste și suferințele aduse de acestea.

O carte pe care am citit- o din curiozitate, datorită părerilor împărțite. Unii cititorii o apreciază alții nu.
Emily Bronte este unică după părerea mea. Stilul său de scriere și atmosfera m- au fascinant, acum pot spune cu și mai multă convingere, datorita trecerii timpului de la momentul citirii. Mi-a a plăcut faptul că este un alt fel de roman clasic , nu simpla poveste din romanele clasice este mai mult de atât. Dar totuși sunt asociate care mi-au displăcut .

Am reciti romanul si imi pare ft rau. Mi-a lasat un gust amar. Nu am rezonat cu absolut nici un personaj. Mi se pare romanul cu cele mai toxice, execrabile, dusmanoase, rele si reci personaje. Tot parcursul actiunii mi-a creat o senzatie de neliniște si agitatie. Poveste de iubire????? Unde, intre cine???? Nici vorba de asa ceva. Poate la prima citire iti lasa un sentiment mai plăcut dar la mine de data aceasta a fost ceva rau. Nu spun ca nu merita citit, din contra, chiar trebuie, sa iti dai seama ca exista si astfel de personaje, de naratiune si pt acele vremuri Emily a facut o treaba extraordinara dar cred ca a fost tare nefericita când a scris romanul.

Mi-am dorit să recitesc "La răscruce de vânturi" doar din cauza unui sentiment de vinovăție. Vinovăție din cauza faptului că nu mi-a plăcut deloc la prima lectură. Am crezut că poate eu n-am fost în momentul prielnic pentru a o citi, sau nu am avut capacitatea să o înțeleg. Recunosc că am văzut unele aspecte altfel, mai exact am putut să analizez contrastul dintre generații. Mi-a plăcut mai mult finalul. Totuși cea mai mare problemă pe care am avut-o, a fost chiar naratoarea, pe alocuri nu am suportat să citesc evenimentele relatate prin ochii ei ( pentru mine, cel mai detestabil personaj este chiar această Ellen Dean). Îmi dau seama de importanța și impactul pe care l-a avut acest roman, chiar dacă nu e printre favoritele mele.

Am citit cartea prima dată în octombrie 2022, dar este una dintre cele mai complexe și mai răstălmăcite povești. Nu doar frumusețea, ci violența scriiturii este spectaculoasă, faptul că o tânără a putut crea o asemenea poveste despre obsesie, toxicitate și clase sociale.