Szidonia Ursan

Aceasta poveste este una dementa. Dement de buna, reala, cruda cu niste adevaruri si realitati ce te fac sa te gandesti serios cine te inconjoara, cine esti cu adevarat si pe ce lume traiesti. Mi-a placut foarte mult si m-a facut sa imi pierd increderea in oameni si mai tare🫣🫣😂😂.

O poveste scurta, induiosatoare. Un socru simpatic cu o poveste de dragoste intortocheata (la final si-a meritat soarta, a fost las).

O poveste cu potential dar ft putin dezvoltat. Premiza buna, o corabie anglo- saxona descoperita in pământ..... Putina tradare si final grabit. Mi-ar fi plăcut mai multa profunzime si poate mai multa ficțiune istorica.

Cartea aceasta nu e despre Casey deloc. Mai degraba e povestea prietenei ei care de altfel a fost muuult mai interesanta si palpitanta. O dezamagire totatala cartea, foarte lunga pt ce a facut autoarea aici. In multe locuri m-a plictisit enorm. A fost un chin toata cartea. As vrea sa citesc si Pachinco dar imi e frica sa nu fie la fel de proasta ca si aceasta.

Cartile acestei autoare mereu ma scot din reading slump. Actiunea cartii e palpitanta. Avem iubire, tradare, lupta pt supravietuire, ambitie si indeplimirea dorintelor. O lectura perfecta pt a te relaxa fara sa iti dea senzatia de telenovela ieftina. Un mic fir de adulter face povestea si mai interesanta.

Îmi pare foarte rau ca nu mi-a placut aceasta carte. Am avut așteptări mari si poate de aici si dezamagirea. Povestea este una plata, reinterpretata, fara a adauga ceva sa te surprinda sau sa te tina curios in crearea noii povesti. Personajele nu mi-au placut. Patrocle, fiind si naratorul, mi s-a parut de o gingasie exagerata. M-a enervat cat de plapand si lipsit de aparare e. Achile un egoist iesit din comun si restul personajelor parca erau aduse in poveste ca sa umple paginile. Briseis a mai salvat situatia dar din pacate a participat prea putin. Abia am asteptat sa se termine povestea, care pe alocuri a fost si plictisitoare.