Szidonia Ursan

Am reciti romanul si imi pare ft rau. Mi-a lasat un gust amar. Nu am rezonat cu absolut nici un personaj. Mi se pare romanul cu cele mai toxice, execrabile, dusmanoase, rele si reci personaje. Tot parcursul actiunii mi-a creat o senzatie de neliniște si agitatie. Poveste de iubire????? Unde, intre cine???? Nici vorba de asa ceva. Poate la prima citire iti lasa un sentiment mai plăcut dar la mine de data aceasta a fost ceva rau. Nu spun ca nu merita citit, din contra, chiar trebuie, sa iti dai seama ca exista si astfel de personaje, de naratiune si pt acele vremuri Emily a facut o treaba extraordinara dar cred ca a fost tare nefericita când a scris romanul.

O carte dura, emotionanta care te poarta pe toate culmile emotiilor. As spune ca este o poveste feminista, o poveste despre avort, maternitate si drepturile asupra propriului corp si drepturile asupra propriei vieti. Merita citita si merita o reflexie ceea ce transmite cartea.

O carte superba, la fel si vol 1. O scriitura superba care creaza o atmosfera sumbra, apăsătoare, intunecata. Nu as putea sa spun ca e horror dar iti da senzatia de frica si spaima. Se regasesc si elemente gotice ce fac romanul sa fie si mai apasator.

Rar mi-a fost dat sa citesc o poveste asa plictisitoare despe Holocaust. Povestea relatata de Caroline mi s-a parut absolut inutila, fara nici o informatie interesanta. Scriitura plata..... E o lectura perfecta pt cei care abia detin informatii despre al doilea razboi mondial.
Din păcat am abandonat cartea.