Ștefania Istrate

Nu știu de ce nu a avut mai multă popularitate această distopie, mi-a plăcut.

Prima carte a seriei m-a cucerit, mi-a plăcut atât de mult ideea că viața de-abia începe după o anumită vârstă, că mai poate exista aventură, prietenie, încredere, chiar dragoste, voie-bună, risc, nebunie...

Un thriller care mi-a făcut pielea de găină. Unii oameni sunt pur și simplu oribili.

Faptul că autoarea a scris acest roman la 18 ani este nemaipomenit. Discuția despre nevoia de evoluție a științei care trece peste conștiință, întrebarea care nici acum nu și-a primit răspuns... cine este monstrul de fapt?!, lupta cu singurătatea și, bineînțeles, regretul.

Un concept absolut genial care a marcat literatura și cinematografia pe viitor, o discuție despre dualitatea umană, bine și rău, alb și negru.

Foarte drăguță!

O discuție despre semitism în cadrul unei reinterpretări după Negustorul din Veneția de Shakespeare.

Îmi amintesc cât de inconfortabil m-a făcut să mă simt cartea aceasta, nu știu dacă doar din cauza lipsei de siguranță pe care o avea personajul principal, dar și vârsta, căldura, tot. Dar mi-a plăcut.

Mi-a plăcut la nebunie această reinterpretare a Îmbânzirii scorpiei de Shakespeare. Un personaj feminin nestatornic, un cercetător străin și un tată ambițion.

O poveste despre o familie blended, foarte intensă.