Îți taie respirația când te gândești că printre aceste mișcări gigante ale planetei, noi existăm aici. Pe cât de improbabil pare, noi existăm. Nu este o întâmplare."
Aveam chef să citesc thriller, gen care m-a cam dezamagit anul trecut, și am ales aproape la întâmplare "Ascensiunea" de Nicholas Binge, cu speranța că vă fi o experiență cel puțin plăcută, dar nimic nu m-a pregătit pentru ce avea de oferit această carte formidabilă.
A fost o lectură memorabilă, o combinație extraordinar de reușită a unor sub-genuri pe care le ador, SF, horror, thriller speculativ, ficțiune introspectivă, toate împachetate într-o proză captivantă, în care niciun pasaj nu a fost de prisos.
Premisa de la care pornește stârnește imediat imaginația, pentru că un munte cu o înălțime de 11500 - 12800 m apare în mod halucinant în Pacificul de Sud, ceea ce pune bazele unei expediții științifice în încercarea de a explica apariția acestui fenomen bizar. Prin intermediul unor scrisori cu caracter confesional, Harold Tunmore, un reputat cercetător, fizician și medic ne face părtășii acestei ascensiuni îndrăznețe, la limita unor noi frontiere: "Mi-am imaginat cum înaintăm, urcând din ce în ce mai sus pe acest munte până când uităm cu toții cum este pe pământ. Până când ne pierdem cu toții în vraja sa imposibilă."
Muntele este un personaj în sine, măreț, rece, hărțuitor, mortal. Și așa cum personajele îl escaladează cotă cu cotă, așa am descoperit și eu povestea complexă, strat cu strat.
Misterul cosmic, dihotomia știință - credință, psihologia personajelor, existențialismul, determinismul, liberul arbitru, dragostea, pierderea, iertarea, toate aduc profunzimea necesară în abordarea acestui plot.
Iar macabrul și scenele de teroare completează perfect tabloul dezolant, amintind de stilul inegalabilului H.P. Lovecraft.
Personal, m-a dus cu gândul și la Arrival, Interstellar, și la mărturiile celor care au escaladat Everestul, prin tema abordată, dar și prin caracterul său cinematografic.
Aștept cu mare interes să-l mai descopăr pe Nicholas Binge.