Până la urmă, n-a fost o poveste chiar atât de rea. 🙂 Plecasem sceptică la drum, auzind că va fi pe-aici și ceva realism magic. Și a fost, dar nu imposibil de dus.
Cartea combină la un moment dat Lolita și Metamorfoza lui Kafka, lucruri recunoscute de autoare în unele paragrafe, culminând cu ideea femeii-pisică.
Și pandemia de Covid-19 joacă un rol important, la fel și durerea pierderii unui copil, deși tare mi-ar fi plăcut ca acest episod să fie prezentat ceva mai clar.
Unele aspecte mi s-a părut că au fost omise. Spre exemplu, relația dintre Monica și Maya este întreruptă brusc, după ce Monica revine acasă, deși cele două aparent păstrau legătura prin mesaje (cei care au citit probabil au identificat momentul la care mă refer).
Recunosc, prima jumătate a cărții mi s-a părut ceva mai plictisitoare și mai poetică oarecum. A doua jumătate mi-a plăcut mai mult.