"Fiecare acționează după cum îl taie capul, fiecare vrea să-și taie o felie cât mai mare de tort! Nu știu cum s-a ajuns aici, nu știu ce poate fi făcut, mă tem că ne ducem de râpă, că ceva s-a stricat iremediabil în ființa noastră, că ne rupem în mii de bucăți..."
Anul trecut am făcut cunoștință cu stilul de scriere al autorului Florin Chirculescu citind "Spre Nord prin Sud-Est" și fiind o surpriză plăcută am vrut neapărat să mai ajung la cărțile sale.
"Caftul", publicat recent la editura Nemira, a fost, de asemenea, o lectură aparte, fiind descris ca un roman de dragoste cu invective și cu acțiunea în plin comunism.
Secundo, protagonistul cărții, student la medicină ne introduce alături de grupul său de prieteni și colegi în realitatea socialistă plină de hibe a României de la începutul anilor '80. O Românie rece, cu perspective sumbre, împânzită de securiști, pile, relații, și în care studenții erau trimiși constant la țară, să presteze munci agricole în interesul patriei socialiste. Viața de zi cu zi era o luptă continuă, chiar și pentru cei cu poziții oarecum privilegiate, titlul romanului fiind foarte bine ales.
Și pentru că dragostea își face mereu loc chiar și în cele mai nepotrivite decoruri, sau cu atât mai mult în astfel de contexte, suntem și martorii unor încurcături care se țin scai de protagonistul nostru.
Dincolo de acțiunea propriu-zisă, m-a atras scrierea într-o permanentă antiteză, între lirismul iubirii și brutalitățile luptei corp la corp, între adevăr și minciuna ca stil de viață, între simplitatea vieții la sat și urzelile politice din capitală, între încredere necondiționată și suspiciune la tot pasul.
Cu siguranță, mi-au scăpat câteva nuanțe din text pentru că nu am trăit realitatea acelor vremuri, și sper să nu o trăiesc niciodată. Însă autorul a făcut o treabă exemplară în felul în care a redat încrengătura evenimentelor, realizând o adevărată radiografie a vremurilor comuniste.