🥚"Cu povești se cumpără frica sau liniștea, cu povești se întețește ura și tot cu povești iubirea. Cu povești se țese și credința, fără de cari nimic pe lume nu s-ar face, că fiecare ar pleca în calea lui și n-ar trage cu toții la aceeași căruță. Din povești se scurg în sufletul omului râvnele, cu povești se hrănește vrăjmășia."
"Cântec deasupra cenușii" de Ramona Gabăr aștepta de ceva vreme frumos și răbdător să-i vină rândul. Pentru că sunt o iubitoare a genului fantasy mă așteptam să-mi placă, dar am pornit lectura și cu emoții legate de dimensiunea cărții, pentru că prefer poveștile mai epice, mai elaborate, care să surprindă suficient universul explorat, construcția personajelor și motivațiile lor, dincolo de acțiunea propriu-zisă.
Seva inspirației fiind extrasă din folclorul est-european m-a dus, pe alocuri, cu gândul la "Winternight" de Katherine Arden, o serie iubită. Dar parcă aici m-a cucerit mai tare stilul de scriere decât povestea în sine. Și asta pentru că limbajul arhaic a făcut ca experiența lecturii să fie una cu adevărat fermecătoare și deosebit de imersivă. Fiind în același timp și un extraordinar mijloc de a călători înapoi, în vremurile copilăriei cu ale sale basme nemuritoare de la curțile împărătești, unde feciorii își dovedeau vrednicia, subjugând forțele răului, în timp ce fecioarele suspinau așteptându-i și rugându-se pentru izbava lor, în lumi unde vrăjitoarele aruncă farmece puternice, împletite cu prezența fantastică a rusaliilor, ielelor, domovoilor, balaurilor, vârcolacilor și a altor ființe mitologice, puntea dintre real și imaginar devenind astfel necesară și firească în transmiterea lecțiilor și moralei ce abundă în altfel de povești.
Aici chiar dacă pornim de la lupta dintre bine și rău, o temă clasică în construcția basmelor, autoarea merge puțin mai departe, depășind clișeele genului și explorând diversele fațete ale răului, aducându-ne aminte că acesta este mereu același, indiferent de vremuri și granițe, sau de masca sub care alege să ni se prezinte.