🛕"— Există și fericire în viață. Lumină și întuneric, fericire și tristețe, pace și război, astea sunt fețe ale unei singure monede."🛕
Luna trecută am pășit în universul seriei Dalidan Zarthas, un epic fantasy de Gelu F. Achiș și mi-a plăcut ce am descoperit acolo, astfel că luna aceasta am continuat cu '"Citadela viselor", al treilea volum al seriei. Însă aici lucrurile se dezvoltă într-o direcție pe care nu am simțit-o pe gustul meu, dar m-au impresionat imaginația autorului și potențialul său.
Acțiunea se reia exact din punctul în care am lăsat-o în volumul precedent, "Cavalerii soarelui", cu Dalidan prins într-o situație critică, noi cititorii fiind martorii încercărilor sale de a-și împlini în continuare destinul, și anume, acela de a salva lumea Zalimdor. O lume care nu mai seamănă deloc cu cea întâlnită în primele două volume pentru că amenințarea Sfâșietorilor a fost pe atât de cruntă pe cât presimțeam la început și poate chiar mai mult decât atât, lăsând prea puțin loc speranțelor. În ciuda realității sumbre, Dalidan se încăpățânează să lupte pentru un viitor mai luminos și pentru o șansă a omenirii. Dacă reușește sau nu vă las pe voi să descoperiți, miza fiind mai importantă ca oricând pentru Dalidan și aliații săi.
Și odată cu ridicarea acestei mize, universul de desfășurare se lărgește dincolo de imaginația imediată, devenind extrem de stufos. Pentru mine elementele magice și puterile protagoniștilor au fost mult prea complexe și imprevizibile, iar ritmul galopant al poveștii m-a obosit. Am simțit nevoia unui echilibru pentru că, la un moment dat, totul mi s-a părut o luptă continuă și atât, fără a avea timpul necesar sàmă absorb consecințele fiecărei confruntări în parte. De asemenea, timpul petrecut în Tărâmul Viselor a îngreunat povestea în opinia mea. Dar cred că pentru cei care adoră un ritm alert cu acțiune din plin și cu multă fantezie, volumul acesta este exact ce trebuie.