Ciuleandra

La 8 august 1927, Liviu Rebreanu notează în Jurnal, după ce încheiase transcrierea romanului: "Ciuleandra asta, pentru mine, e o operă în care se exprimă și se clarifică o taină sufletească mare, e cazul, des repetat, al iubirii până la crimă.

Tratat simplu, fără complicații, poate să nu mulțumească pe amatorii de acțiuni întortocheate și haletante, dar eu așa am simțit-o. [...] De n-ar avea niciun succes, mi-e mai dragă Ciuleandra, fiindcă în ea sunt instincte." Taină (prin care Rebreanu desemnează, deopotrivă, misterul creației, misterul vieții și al morții) și instinctul sunt bornele între care se joacă trama și poetică romanului.