Prostii

La o anumită vârstă începi să-ți dai seama cât eșți de singur în lume ca om sau ca individ. În realitate, nu există nici rude, nici prieteni cu care să poți fi într-o adevărată și desăvârșită comuniune sufletească.

Trebuie să înțelegi că menirea omului (de altfel cred că și a oricărei ființe vii) este să ducă singur o viață solitară… Slăbiciunea și nevoile vieții te fac să-ți închipui că înțelegi pe alții, că iubești și ești iubit și înțeles.

Eroare grea, despre a cărei realitate dureroasă ajungi să-ti dai seama tocmai în clipele când singurătatea, majestuoasă și divină, te copleșește mai crâncen…. - Liviu Rebreanu