Jar

În favoarea lui Liviu Rebreanu, mai ales în Jar, pledează detașarea ironică a naratorului de lumea descrisă și de fiecare dintre personaje. Scenele incipiente din Jar, petrecerea din casa Rozmarin la care participa, convocate ca în Agatha Christie, toate personajele dramei spre expoziție, sunt impregnate cu sarcasmul autorului.

El privește acele personaje ca pe un insectar viu, din care nici protagonista, ulterioară victimă a naivității și a senzualității sale, nu face excepție. S-ar zice că scriitorul este un savant extraterestru care contemplă prin telescop o civilizație aflată la distanță de multe milenii-evoluție. - Horia Gârbea