Confesiunile leoaicei

O intamplare adevarata – unul dupa altul, atacurile leilor provoaca moartea locuitorilor unei regiuni indepartate din nordul Mozambicului – este pretextul lui Mia Couto pentru a scrie un roman surprinzator. Insa nu este vorba neaparat despre lei si vanatoare, ci despre barbati si femei care traiesc in conditii extreme. Dupa cum afirma unul dintre personaje, „aici nu e nici politie, nici guvern, si pina si Dumnezeu exista doar cateodata”.

Iar Confesiunile leoaicei, prin versiunea lui Mariamar, o locuitoare din satul Kulumani, si prin jurnalul lui Arcanjo Baleiro, vanatorul angajat sa omoare leii, ne demonstreaza cum razboiul, foamea, superstitiile pot transforma oamenii in animale salbatice: „Viata te-a facut neom: atat de mult te-au tratat ca pe un animal, incat chiar ai crezut ca esti un animal”. Pe acest fundal se construieste si se dezvolta figura extraordinara a unei femei – Mariamar.