Eiffel

Paris, 1886. Obsedat de turnul „său" de metal, înalt de 300 de metri, pe care s-a ambiționat să îl ridice în mijlocul parcului Champ-de-Mars, Gustave Eiffel lucrează zi și noapte în atelierele lui. Expoziția universală merită din plin acest pariu, iar Franța are nevoie să-și recapete încre-derea în puterea sa.

Dar este oare acesta singurul motiv care îl face pe așa-numitul „magician al fierului" să-și rescrie întruna schițele pentru a găsi forma perfectă? De când a lansat acea idee nebunească, inginerul pare posedat.

Cea care îi apare neîncetat în fața ochilor este Adrienne, iubirea sa pierdută și regăsită, cu arcuirea minunată a spatelui ei, dinspre ceafă până la talie. Brusc, Gustave are o revelație: linia ce leagă baza de vârful turnului nu trebuie să fie dreaptă, ci una curbată, întrupată, vie. De acum înainte, viața lui Gustave se va învârti doar în jurul unei litere, A mare, litera turnului său, avântându-se spre cerul Parisului, gata să-l străpungă și să-l cucerească…