Intalnirea

„Traian Manu, un reputat biolog de origine română, este invitat, după patru decenii de exil, să ţină o conferinţă la Bucureşti. Numai că «adevărata Ithacă» îi provoacă o imensă decepţie: Buni, iubita din tinereţe, a murit; Securitatea îl ia în vizor, în timp ce apropiaţii îl dezamăgesc prin asiduitatea interesată; în fine, întâlnirea cu (probabil) singurul om care i-ar fi putut face o impresie favorabilă (Daniel, nepotul lui Buni) eşuează din cauza timidităţii tânărului.

Un element esenţial pentru originalitatea cărţii ţine de faptul că un asemenea voiaj se dovedeşte prin chiar natura sa utopic: «Ceea ce vrei să regăseşti acolo nu mai există nicăieri altundeva decât în mintea ta», spune Christa, soţia lui Traian. Dorinţa de «acolo» e, de fapt, dorinţa de «atunci», iar spaţiul pierdut, asemenea timpului pierdut, nu mai poate fi regăsit vreodată.

Este, cred, factorul prin care romanul îşi depăşeşte statutul de «studiu de caz» şi devine o reflecţie tragică şi profundă asupra condiţiei umane.” (Andrei Terian)