🛤 "O viață lungă nu se măsoară cu numărul anilor. Un om fără amintiri poate foarte bine s-ajungă la o sută de ani și să simtă că nici n-a prea trăit."🛤
Citatul de mai sus reflectă ideea de la care pornește Graham Greene în "La drum cu mătușa mea", o carte care se dorește a fi amuzantă și poate pentru unele gusturi e, dar eu una nu am prea gustat umorul ăsta, ușor negru pe alocuri.
Acțiunea se petrece spre finalul anilor '60. Mi-a placut prima parte a poveștii, în care îl cunoaștem pe Henry, un bancher de 50 de ani, pensionat recent și cu o existență extrem de anostă, fără ambiții, planuri sau pasiuni. Lucrurile însă par să se schimbe pentru el când la înmormântarea mamei sale o cunoaște pe mătușa Augusta, sora mamei. Augusta este o adevărată prezență, foarte diferită de mama lui Henry care a fost o puritană desăvârșită. În timp ce Augusta, extravagantă și efervescentă, demonstrează din plin că vârsta nu e altceva decât un număr. La 75 de ani are o viziune libertină asupra vieții și continuă să descopere experiențe noi și pline de adrenalină. Altfel că îl antrenează și pe Henry în stilul ei de viață, luându-l într-o serie de călătorii amețitoare.
Este o carte despre căutarea sinelui și despre însemnătatea vieții. Însă dacă începutul cărții am simțit că are un anumit rost, cea ce-a doua parte a poveștii a stricat cumva tot ce a încercat prima parte să construiască. Mătușa regăsită spre jumătatea cărții pare un alt personaj față de ce am cunoscut în prima parte. Și fără să intru prea mult în detalii, o să zic că nu m-am simțit eu confortabil cu încercarea autorului de a romantiza femeile care adora să fie căpușate de bărbați, financiar, sentimental, social. Și deși se dorește o emancipare a protagonistului, aceasta eșuează lamentabil, în viziunea mea. El ajunge exact în punctul unde ceilalți îl vor, la fel cum a pățit tot timpul. Viața i s-a întâmplat pur și simplu, el mulțumindu-se cu rolul de simplu spectator.
Da, i se schimbă radical viața, dar în lipsa aportului propriu. Și m-a deranjat că această schimbare este prezentată sub forma unei libertăți dobândite, când nu este deloc cazul de așa ceva.