Nu am simțit cartea ca fiind un thriller, nu am avut suspans și nu am simțit fiori pe șira spinării. A fost mai degrabă o lecție desprinsă din viața scriitoarelor, o viață marcată adesea de nedreptăți (dacă îi dăm crezare autoarei). Lupta aceasta de a răzbi în lumea autorilor devine floare la ureche atunci când vorbim despre bărbați, cei care sunt acceptați imediat, iar succesul le este cumva garantat.
Doar că în povestea de față succesul lui George i se datorează Laurei, cea care face greșeala de a accepta ca textele ei să fie publicate cu numele lui, iar odată văzut cu sacii în căruță, George își arogă meritele. Frustrarea firească a Laurei și imposibilitatea de a dovedi minciuna o determină să aleagă răzbunarea, o alegere care o va trimite după gratii.
Multă introspecție în această carte, multe gânduri (ale autoarei?) așternute pe hârtie. Le-am simțit atât de puternice și de apăsate încât nu am cum să nu le consider desprinse din realitate.
Am depistat totuși o neconcordanță (irelevantă pentru cei care nu pun preț pe detalii): deși acțiunea este plasată în prezent, Laura ajunge în închisoare în baza unei legi care a fost abrogată din 2006. De atunci, nu poți fi condamnat penal pentru acele infracțiuni și implicit nu poți face închisoare.
Finalul m-a lăsat cu întrebarea: Laura și-a imaginat totul sau mintea îi joacă feste din cauza evenimentelor pe care le-a trăit? Aștept să o citiți și să îmi spuneți voi la ce concluzie ați ajuns. 😊