Lectii de chimie

🧪🔬" [...] sunt umanistă. Dar trebuie să recunosc că în unele zile rasa umană îmi provoacă greață." 🧪🔬

Se pare că am un obicei de a nu citi cărțile atunci când sunt în trend și toată lumea vorbește despre ele. Așa a fost și cazul pentru "Lecții de chimie" de Bonnie Garmus, la care am ajuns doar acum și am înțeles de ce a fost atât de populară, chiar dacă nu a fost neapărat pe gustul meu, dacă e să privesc povestea în ansamblu.

M-a dus pe alocuri cu gândul la stilul lui Backman și asta datorită modului în care a abordat teme dificile. Aici autoarea se concentrează pe feminismul în anii '50 și încearcă să o facă cu umanitate, umor, ironie, deși nu îi reușește tot timpul.

Elizabeth Zott este o chimistă și o femeie înaintea vremurilor sale, ce încearcă să răzbească într-o lume puternic patriarhală. Dar misoginismul acelor vremuri îi aruncă în cale multe încercări și când pare că și-a găsit măcar o parte din fericirea dorită, viața îi rezervă alte surprize, ajungând astfel în postura de mamă singură și de gazda a unei emisiuni culinare.

Mi-a placut ideea de la care a pornit, aducând în discuție multe teme de actualitate, pribtre care discriminarea de gen. Dar mesajul ar fi fost mult mai puternic dacă ar fi fost livrat într-o manieră puțin mai realistă. Pentru că povestea mi s-a parut lipsită de credibilitate, unele aspecte fiind oarecum exagerate doar cu scopul de a scoate în evidență cât de grozavă poate fi eroina noastră. Construită ca un personaj care depășește tiparele, cu o personalitate excentrică, o gândire mereu logică și tranșantă, cade în plasa clișeelor și face la rândul ei aceleiași discriminări pe care le blamează la cei din jurul ei. Așa că mu-a fost cam antipatică și nu am putut rezona cu ea.

Mi-a plăcut felul în care câinele din poveste fost antropomorfizat. Pentru mine el a fost personajul care a salvat povestea. Și twist-ul din final a fost drăguț.
În rest, se putea mai bine, dar având în vedere că e un roman de debut, are circumstanțe atenuante. 

Cartea are și o ecranizare apărută în 2023 sub forma unei miniserii, dacă sunteți curioși să-i dați o șansă.

O carte despre reziliență și durerea pierderii, despre o femeie diferită care a luptat ani de zile cu misoginismul cauzat de meseria ei, o meserie majoritar aleasă de bărbați. Aș dori să atrag atenția asupra faptului că nu mi s-a părut ficțiune istorică - doar pentru că acțiunea are loc în trecut.

Mi-a plăcut subiectul, povestea și premisa de la care a început această carte, dar pe parcurs m-a dezamăgit.
Chimista Elizabeth Zott dorește să fie apreciată și recunoscută ca un valoros om de știință, dar franchețea și discursul său direct nu prea o ajută într-o lumea a bărbaților. Reușește să își arate talentul de chimistă talentată într-o emisiune culinară, unde pe lângă formule chimice mai adaugă și câte un sfat de viață.
Elizabeth este frumoasă, inteligentă, mamă perfectă, om de televiziune îndrăgit, care spune exact ce gândește și face exact ce-și dorește! Nu are defecte, este portretizată ideal într-o perioadă în care această atitudine nu exista din păcate, iar din acest motiv această cosmetizare a unui personaj nu mi se pare tocmai autentică!