☄️" Cum va avea loc schimbarea?
Din nefericire, la fel cum apar toate schimbările. Și-mi pare rău că va fi așa. Prin violență și revoltă, prin foc și furie dezlănțuită, fiindcă nicio transformare a lumii nu are loc în mod pașnic."☄️
"Leibowitz" de Walter M. Miller este un SF clasic, publicat în 1959 și a cărui actualitate subliniază atât de bine ideea principală a cărții. Probabil, dacă nu o citeam acum în aceste vremuri în care războaiele au devenit din nou o realitate atât de urâtă și prezentă, nu mi-ar fi trezit atât de multe emoții.
Redă foarte bine un univers desprins dintr-un viitor post-apocaliptic, în care omenirea, sau ce a mai rămas din ea se reîntoarce la un Ev Mediu Întunecat după un al treilea razboi mondial, soldat cu o distrugere în masă și cu o prăbușire a civilizației. Pămantul continuă să fie radioactiv, favorizând apariția mutaților genetice, iar
singurele locuri care mai păstrează crâmpeie ale cunoașterii sunt câteva mănăstiri risipite.
Într-o astfel de mănăstire ne poartă autorul pe parcursul mai multor secole, oferindu-ne o puternică meditație asupra ciclicității istoriei și a tendinței omenirii de a repeta la infinit aceleași greșeli și de a ajunge în pragul auto-distrugerii: "Dar când lumea a început să sclipească de rațiune și bogății, omul a simțit îngustimea ochiului de ac, iar asta aducea venin unei lumi care nu mai voia să creadă ori să tânjească după ceva. Oamenii aveau să distrugă din nou acest Pământ-grădină, civilizat și atotcunoscător, aveau să-l sfârtece pentru ca Omul, aflat din nou într-o beznă demnă de milă să poată spera."
Dincolo de această temă principală, cartea abundă în profunzime, provocând o serie de dezbateri datorită încărcăturii sale filozifice. Abordează și nesfâșitul conflict dintre religie și știință, lăsând votul final în mâinile cititorului, după o argumentare ofertantă, punctând rolul Bisericii în contextul în care omenirea traversează vremuri sumbre, atingând inclusiv problema spinoasă a dreptului la eutanasie.