🐌🌱 "Dumnezeule, salvează-ne de proștii cei neghiobi. Și nu uita, Doamne, să ne salvezi și de proștii cei deștepți cu măști de carton..." 🐌🌱
Fiind la a șasea carte de la frații Strugațki pot spune că se numără printre autorii mei preferați, însă cu "Melcul pe povârniș" a fost o experiență alambicată. Și am fost la un pas de a o abandona, dar am persistat totuși fiindcă nu pot abandona cărți, dar și pentru că a fost un buddy read cu @lucian.si.carti și asta cred că asta a fost singurul lucru bun în parcurgerea acestui vol.
Cei doi autori sunt renumiți ca fiind cei mai prolifici scriitori de SF din Uniunea Sovietică, dar și pentru faptul că sub acest văl al genului SF reușesc cu dibăcie să critice regimul opresiv, astfel că scrierile lor sunt mereu pline de substrat politic, psihosocial, economic. Doar că de data asta am simțit că simbolismul e mult prea complex și ascuns pentru gustul meu.
Este o poveste despre căutarea sinelui și despre înțelegerea lumii în care ne ducem existența, dar mai ales despre modul în care cele două concepte interacționează între ele. Pe de-o parte îl avem pe Pereț care lucrează la Administrație, copleșit de un univers birocratic, învăluind întreaga sa existență într-un absurd de-a dreptul halucinant. Și din acest motiv Pereț își dorește cu ardoare să lucreze în Pădure, care pare o lume fascinantă, plină de aventură și necunoscut, dar ițele sistemului îl țin captiv și de la pagină la pagină nu face altceva decât să se afunde în plasa Administrației.
De cealaltă parte îl avem pe Candid, care în trecut lucra și el pentru sfânta Administrație, dar în urma unei misiuni se prăbușește în Pădure, și în ciuda tuturor eforturilor nu mai reușește să plece de acolo. Așadar avem două personaje și fiecare asipiră la viața celuilalt, fără a lua în calcul că ambii trăiesc un coșmar și că speranța e deșartă.
V-o recomand doar dacă sunteți cunoscatori ai stilului abordat de cei doi autori, și nu vă deranjează să citiți constant printre rânduri cu scopul de a identifica adevărata semnificație a textului.