Minunata lume noua

“Cer dreptul la nefericire!”

Îi dau 3⭐ pentru că este extraordinar de bine gândită această carte și incredibil de intuitivă, dacă ne uităm la societatea de astăzi (imediat după ce am închis-o am vrut să îi dau 2⭐). O lume în care oamenii sunt creați în laboratoare, nu mai există noțiunea de mamă și tată, totul este programat, nu există ideea de familie, monogamia este privită ca ceva ieșit din comun, citirea cărților este de neconceput, la fel și dorința de cunoaștere. Nu mai există știință, artă sau religie, iar oamenii care păstrează totuși "vechile obiceiuri" sunt închiși în rezervații. De pe la mijlocul cărții ne concentrăm atenția asupra lui John, unul dintre oamenii din aceste rezervații, care este scos în "lumea nouă". Se adaptează sau nu?

Marele minus? Stilul de scriere. Pe lângă termenii destul de tehnici (mulți inventați), autorul sare de la o idee la alta, de la un moment la altul, de la un personaj la altul, așa că nu există o curgere lină a textului. Fiind o carte apărută în anul 1932, aș fi tare curioasă să aflu ce și cât au înțeles oamenii din acele vremuri din cartea lui Huxley.

Un alt lucru care nu mi-a plăcut: accentul pus pe latura sexuală. Deși nu mai există noțiunea de familie și de reproducere pe cale naturală, autorul menține intensă atracția fizică între personaje. Ba chiar și copiii de câțiva anișori au parte de jocuri și activități care au în centrul atenției erotismul, lucru al cărui rost nu am reușit să îl văd.

Vreau să citesc neapărat "Reîntoarcere în minunata lume nouă", cu speranța că voi înțelege și mai bine autorul și ideile lui.

O distopie care ridică foarte multe întrebări, o lume unde totul s-a schimbat, mai puțin rolul femeii în societate: are tot unul sexual, unul care distrează bărbații și îi pune pe aceștia pe primul loc. Mi-a plăcut mai mult serialul, ceea ce se întâmplă foarte rar.