Povestea s-a menținut ciudată până la final. Nu am văzut limita clară între real și imaginație când venea vorba despre personajul-narator Penny, această bătrânică ce ajunge într-un azil pentru că nu mai poate avea grijă singură de ea.
Pare că se întâmplă lucruri ciudate acolo. Penny nu își amintește să fi făcut diverse lucruri, crede că personalul azilului are un plan diabolic cu bătrânii de acolo. Dar putem avea încredere în luciditatea ei?
Poveste bazată pe experiența reală a bunicii autorului.