🦋 " Ce trebuie să rămână dintr-un om ca să mai poată fi numit astfel? Cât la sută și ce? Dacă-i iei un deget, o parte a trupului și-o îndepărtezi pentru totdeauna, el nu se schimbă esențial. [...] Dacă-i făcut bucăți și risipit în toate colțurile lumii, el încetează să mai existe, dar rămâne tot un om. Ce trebuie să-i iei, ce trebuie să-i schimbi ca să nu mai fie el?
Trebuie să-l schimbi în cele mai intime structuri ale sale. Trebuie să schimbi cifrul alcătuirii sale moleculare. Dar chiar și atunci, nu se va spune că e tot un om, un om schimbat?" 🦋
"Noaptea în oraș fără părinți" de Dănuț Ungureanu este o poveste SF cu accente cyberpunk.
Dincolo de firul acțiunii, mi-a plăcut mult scrierea. Felul în care știința se îmbină cu folilozofia și moralitatea.
Împărțită în trei părți: "Gândul", "Carnea", "Duhul", povestea gândită de autor ne pune în fața unei lumi dezumanizate, desprinsă dintr-un viitor cel puțin sumbru. Universul nu mai e așa cum îl cunoaștem în prezent și se află sub stăpânirea lui Faraon, o figură atotputernică și crudă. Inteligența artificială, implanturi cognitive, clone, sunt doar câteva elemente la ordinea zilei aici: "Lumea atinsese un mod în care orice era cu putință și nimic nu rămăsese necunoscut. Își ajungea șieși, se cârmuia singură, cu legi care se nășteau singure. Era perfectă." Dar o perfecțiune doar în teorie sau pentru anumite părți ale acestei lumi, pentru că realitatea de zi cu zi pe care majoritatea formelor de viață erau nevoite să o suporte era una searbădă, fără prea multe de oferit, o lume nu foarte tehnologizată, peticită cu resturile trecutului.
Povestea are și un oarecare caracter inițiatic, fiind vorba de un puști de 12 ani care pornește în căutarea tatălui său pierdut în urma unei explozii. Peripețiile prin care trece nu sunt deloc puține având în vedere modul în care se prezintă lumea sa.
Eu am citit-o într-o singură zi pentru că m-a prins povestea, sunt amatoare de SF și familiară cu stilul de scriere al autorului, care mereu mă surprinde cu imaginația sa și cu ușurința cu care traversează granițele diferitelor genuri literare.
Dar nu este o lectură ușoară, pentru că abundă în metafore și substrat, pe care nu sunt sigură că l-am descifrat în totalitate, dar pentru mine aici stă farmecul unei astfel de povești.