Provizorat

„Ar putea fi o poveste de dragoste banală, ca în orice ţară şi în orice epocă. Letiţia încearcă să scape dintr-o căsnicie nefericită în braţele lui Sorin, ambiţiosul său coleg din Instituţie. Cei doi se aruncă cu toată fiinţa lor în această legătură. Numai că sîntem în România anilor ’70... Totul e supravegheat, iar paranoia crescîndă îi dă eroinei impresia că se află sub privirea unui ochi imens.

Descriind cu o rară fineţe bărbaţi şi femei care încearcă să trăiască liberi şi să scape, prin dragoste, de o existenţă limitată, autoarea arată că mai există un demon la fel de distructiv ca teroarea: precaritatea sentimentelor. O ameninţare, din nefericire, universală.” (Le Monde)