📻 "Și dacă Dumnezeu este judecătorul nostru, atunci diavolul ne este avocat." 📻
"Radio Noapte" de Iuri Andruhovîci este un roman picaresc, în care biografia se amestecă constant cu elementele de ficțiune istorică și realism magic, pe un fundal muzical cu piese emblematice.
"Ascultați Radio Noapte și alături de dumneavoastră se află Iosyp Rotsky, alias Ios. La mine tocmai a bătut de ora douăsprezece și voi fi aici până dimineață." Aceasta este fraza cu care autorul ne poftește în povestea sa întortocheată, paradoxală pe alocuri, satirică, uneori enervantă, dar extrem de magnetică.
Iosyp Rotsky nu se limitează la rolul de simplă gazdă a emisiunii "Radio Noapte", ci este anti-eroul întregului volum. Un Don Juan al anilor '70, pianist și membru al mai multor formații rock, devenit în timp o figură legendară și un revoluționar ucrainean, cunoscut ca "pianistul baricadelor". Autorul îl poziționează într-un univers paralel, cel mai probabil în maidanul anului 2014, redus la tăcere de tancurile rusești, astfel că realitatea lui Rotsy se transformă iremediabil, cu atât mai mult cu cât este implicat și în uciderea dictatorului patriei sale. Prin urmare este vânat de agenții secreți dar și de mafie pentru că Rotsky are un dar aparte de a se arunca în mijlocul haosului. Iar noi, cititorii îi descoperim fiecare strat al vieții sale atât prin intermediul propriilor dezvăluiri, cât și cu ajutorul unui biograf care dorește să scoată la iveală detaliile aventurilor sale.
Așadar, avem mai multe planuri care se întrepătrund într-o antiteză continuă între lirismul dat de fiorii dragostei autentice și sălbăticia scenelor de luptă, între adorație absolută și misoginism, între o inedită prietenie pe viață, sacrificiu și interese ascunse.
Pentru mine relația dintre Rotsky și corbul Edgar rămâne atracția cărții, și, în mod cert, partea cea mai emoționantă.
Am savurat caracterul cinematografic regăsit spre finalul cărții și substratul poveștii, în ciuda faptului că m-a mai pierdut pe alocuri.