Marianne Dashwood nu face un secret din sentimentele ei, iar atunci cand se îndrăgostește de John Willoughby, un tanar galant, dar nepotrivit pentru ea, ignoră avertismentul surorii sale, Elinor, care îi atrage atentia că purtarea ei impulsiva o face vulnerabilă la bârfe și calomnii. Între timp, Elinor, întotdeauna sensibilă la convențiile sociale, se străduiește să-și ascundă propria dezamăgire în dragoste, chiar și de cei apropiați.
Trăindu-si fiecare experienta de iubire – si riscul de-a o pierde –, cele doua surori invata ca trebuie sa combine ratiunea cu sensibilitatea daca vor sa gaseasca fericirea personala intr-o lume in care statutul social si banii guverneaza regulile iubirii.
O poveste simplă, prea simplă pentru mine, care nu mi-a oferit mai nimic. Povești de dragoste eșuate, drame sufletești trăite în principal de două surori: una rațională, alta condusă de sentimente.
Din păcate, cartea nu are un subiect memorabil, fapte inedite, așa că sunt convinsă că nu îmi va rămâne în minte prea mult timp. Din fericire, scriitura este una simplă, nu se pierde în detalii sau descrieri inutile.
O carte tipică stilului autoarei, mi-ar fi plăcut un alt final.
A treia carte pe care am citit- o de la Jane Austen. Își păstrează aceleași stil de scriere fară excepție. Cu toate acestea voi citii toată opera lui Austen
