Citind această carte mi-am adus aminte de profesoara mea de istorie care la acea vreme organiza la liceu un curs opțional despre Holocaust și participarea României
în al Doilea Razboi Mondial.
Ea încă de pe atunci ne vorbea despre ceea ce se vorbește și astăzi puțin: masacrele regimului Antonescu asupra evreilor și romilor și pogromul de la lași.
Cartea de față realizează o prezentare foarte exhaustivă a soldatului român, a situației de pe front și a sentimentelor legate de așa-zisul "război sfânt" al României.
Nu e nimic sfânt în a masacra.
Urmărind mișcările de pe front cu mare concentrare și atenție, simți la un moment dat că românii cam uită de duşman, pentru ca transformă evreul în dușman.
Aș fi vrut mai multe detalii și după perioada 1944, după încheierea armistițiului sau despre femeile de pe front, însă, per total, o lucrare extrem de bună și foarte bine documentată și echilibrată, cu o imagine obiectivă asupra faptelor.
Spune pe nume acolo unde unii încearcă să cosmetizeze istoria, să o potrivească sau să o îndrepte intr-o anumită direcție.
Razboiul Sfant al Romaniei
Între 22 iunie 1941 și 23 august, România a luat parte la războiul purtat de Germania împotriva Uniunii Sovietice. Armata română a eliberat nordul Bucovinei și Basarabia, a cucerit o parte din vestul Ucrainei, inclusiv Odesa, apoi a luptat în Crimeea, în Caucaz și la Stalingrad.
Sub motivația purtării unui război sfânt, atât în linia întâi, cât și în spatele frontului, o parte dintre militarii români au comis crime de război. Un număr foarte mare de civili (în special evrei), dar și partizani sau prizonieri de război au fost asasinați, ostașii români fiind puternic animați de o ideologie alcătuită din convingeri naționaliste, religioase, antisemite și anticomuniste.