Reuniunea

Adevarat punct de rascruce in literatura lui Anne Enright, romanul de fata transforma pagina cartii intr-un teren al rafinarii obsedante, al esentializarii si simplitatii aparente. Privita din perspectiva istoriei/ istoriilor de familie, sinuciderea lui Liam, fratele naratoarei, devine un deznodamint logic al unui lung sir de evenimente ce acopera trei generatii, incepind din anii ’20, perioada de virf a lui Joyce si a Virginiei Woolf, cind povestea Adei Merriman, bunica, declanseaza un flux al memoriei care va conduce spre tragicul sfirsit al lui Liam.

Odata cu el dispare o intreaga generatie a boemei anilor ’70-’80. Gesturile sint „filmate" lent, detaliile construind cu migala o saga in care trucurile „postmoderne" (eticheta privita cu ironie de scriitoare) nu sint absente. Strategiile de invaluire a cititorului, incitarea servita in portii terapeutice, inteligenta sclipitoare a scriiturii meritau cu prisosinta un premiu la care aspira in fiecare an sute de scriitori.