Simfonia animaliera

Veronica D. Niculescu a reusit ceva extraordinar cu Simfonia animaliera: sa creeze limbaj, sa faca una din proza, poezie si filosofie, sa scrie, pe scurt, o micuta carte mare. O carte pe care o poti citi si reciti iar si iar, vorba lui Doinel, pe "repeta-te la nesfirsit, nu te termina niciodata". - Luminita Corneanu)

Este multa poezie in aceasta poveste vie in care singuratatea isi capata o frumusete aparte, nelinistitoare, nascuta dintr-un paradoxal amestec de ludic si de sumbre, dar suave abisuri. Veronica D. Niculescu se elibereaza de constringerile genurilor si ale speciilor, recurgind la o formula personala: un poem in proza, o "simfonie" in patru parti, care pot fi privite si ca acte ale unui spectacol de teatru, unul cu masti. - Dana Pirvan