Gyorgy Dragoman

György DRAGOMÁN este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori maghiari contemporani. Născut în 1973 la Târgu Mureş, s-a stabilit în 1988 în Ungaria, împreună cu familia. A studiat filozofia şi literatura engleză la ELTE, în Budapesta, şi a lucrat la o teză de doctorat despre proza lui Samuel Beckett, traducând în acelaşi timp din opera acestuia, dar şi din cea a lui James Joyce, Ian McEwan şi Irvine Welsh. A debutat în 2002, cu volumul A pusztítás könyve (Cartea desfacerii), care a primit premiul Sándor Bródy, urmat în 2003 de piesa de teatru Nihil şi în 2005 de romanul A fehér király (Regele alb, Polirom, 2008, 2017), care a fost distins în Ungaria cu premiile Tibor Déry şi Sándor Márai şi tradus în peste 30 de limbi. În 2011 i s-a acordat Premiul pentru Literatură Jan Michalski pentru acelaşi roman.

Sistemrestart

Autor: Gyorgy Dragoman

Personajele din proza scurta a lui Dragoman (paznic, vizitator, detinut, prizonier, urmarit sau urmaritor) sunt in general oameni, vii sau morti, neajutorati si abuzivi, iar in unele cazuri chiar si ingeri, la fel de mizerabili si decazuti ca oamenii carora li se arata, si pe care nu neaparat dupa aripi ii recunosti, ci dupa picioarele cu degete deformate si bataturi, fiindca "ar fi prea simplu daca ar zbura, pentru ca atunci ar putea sa‑si bage nasul si in treburi in care n‑ar avea voie s‑o faca, si astfel totul ar fi prea frumos".

Gasim sisteme, dictaturi, oranduiri posibile, probabile sau aparent reale, deschise si inchise, politice, tehnico-stiintifice sau naturale, antrenate intr-un insolit joc de-a "trecutul-prezentul-viitorul".

Iar punctele lor slabe devin oportunitati de scapare, de eliberare. In spatiul textelor organizate in jurul unei lumi dictatoriale sau carcerale, adesea doar moartea poate aduce eliberarea. Oranduirile apar si dispar, se construiesc si se (auto)distrug, dar intrebarea principala, chinuitoare si omniprezenta ramane: ce poate sa faca omul in ele sau in afara lor?